Stephen Hawking, vedeta culturii pop

Nici un om de știință, de la Einstein încoace, n-a stârnit într-atât imaginația și n-a atras simpatia a zeci de milioane de oameni din lume, cum a făcut-o Hawking.

Stephen Hawking, vedeta culturii pop

Dacă ați fost online zilele acestea, ați aflat cu siguranță că Stephen Hawking, genialul fizician ce explora cosmosul dintr-un scaun cu rotile, a murit miercuri, în locuința sa din Cambridge, la 76 de ani. Dincolo de cariera sa strălucită, mai rămâne ceva: „Nici un om de știință, de la Einstein încoace, n-a stârnit într-atât imaginația și n-a atras simpatia a zeci de milioane de oameni din lume, cum a făcut-o Hawking”, spune Michio Kaku, profesor de fizică la City University din New York. Hawking a devenit, în ochii lumii, un simbol de voință și curiozitate, scrie The Globe and Mail.

Faima lui Hawking i-a adus-o îndeosebi best-seller-ul O scurtă istorie a timpului: de la Big Bang la găurile negre, publicată în 1988. Cartea s-a vândut în peste zece milioane de exemplare, și a inspirat documentarul realizat de Errol Morris.

Hawking a avut rara șansă de a vedea diferite interpretări ale vieții sale. Benedict Cumberbatch l-a jucat, în 2004, în producția Hawking. În 2014, The Theory of Everything, un alt film despre viața fizicianului, a avut mai multe nominalizări la Oscar, iar Eddie Redmayne, cel care a jucat rolul lui Hawking, s-a ales cu premiul pentu cel mai bun actor. A fost momentul astral al lui Stephen Hawking ca icon al culturii pop globale.

„Filmul mi-a dat șansa să reflectez asupra vieții mele. Deși am un handicap sever, am avut succes în activitatea științifică. În plus, am călătorit mult: am fost în Antarctica și în Insula Paștelui; am fost jos, într-un submarin, și sus, într-un zbor cu gravitație zero. Sper ca într-o zi să pot ajunge și în spațiu.”, scria Hawking pe pagina sa de Facebook, după lansarea filmului.

Rock, pop, clasic, operă

Până la Oscar, însă, au existat și altele: apariții în cărți, sitcomuri, reclame, desene animate, filme și muzici. Impactul său asupra culturii populare a fost mistic și mitic, scrie Los Angeles Times. Era un om care înțelegea nu doar numere și ecuații complicate, dar și sofisticata natură umană.

Când Radio BBC l-a întrebat ce muzici ar lua cu el pe o insulă pustie, Hawking a răspuns: Brahms, Beethoven, Wagner și Please Please Me. Muzicile sale preferate erau, însă, din Mozart, Puccini și Edith Piaf.

Abonează-te la newsletterul Savantgarde, un digest săptămânal al celor mai importante știri din domeniul științelor și al tehnologiei.

De altfel, muzica l-a ajutat să ducă mai ușor rara sa boală, decoperită pe când avea doar 21 de ani. Întrebat dacă a fost la vreun concert Depeche Mode, Hawking a răspuns: „Da, a fost un show extraordinar, au o energie adevărată. Nu cred că sunt mulți care s-ar fi așteptat să fiu acolo, dar sunt foarte bucuros că i-am putut vedea. I-am văzut și pe cei de la Pink Floyd, și pe Tracy Chapman, când am fost în Statele Unite. I-am văzut și pe cei de la Status Quo, dar am plecat după 20 de minute, erau oribili...”

Muzicienii au găsit, la rândul lor, o sursă de inspirațiie în Hawking: Pink Floyd, Radiohead, U2, Turbonegro și Todd Rundgren sunt doar câteva exemple. După moartea sa, reacția lumii muzicale a fost una aparte.

Lumea producătorilor a fost la rândul ei atinsă de fenomenul Hawking:

Pe lângă genialitatea sa, nu încape nicio îndoială că dizabilitatea și felul aparte în care arăta au contribuit la faima sa ca om de știință. Au fost, pe undeva, resorturile care i-au atras pe artiști sau producători. Frecvența cu care apărea în seriale precum The Simpsons, umorul său de foarte bună calitate, ne arată și că, îi plăcea să râdă în sinea lui, scrie The Irish Times.