SAVANTGARDE

Mexicul prezintă mortalitatea cea mai ridicată din America Latină: conform unor surse, de 11%, și, în state din nord ale țării, chiar și de 20%. Suprarealism sau Apocalipsă?

Bufonul: Viaţă există de când e lumea pe pământ,/ Cu hei și ho, cu vânt și ploaie./ Nu-i niciun bai când piesa-i gata,/ Zi după zi mai naştem alta. („A douăsprezecea noapte” – Actul V, Scena 1)

Dar dacă e loc de o revelație extatică în momentul ăsta, aș alege-o pe asta: în ciuda reputației newyorkezilor, egoiștii, căcănarii și idioții locali sunt mult mai puțini decât am fi crezut.

Fața lumii s-a schimbat, suntem cu toții buimaci, îmbuibați cu cuptoare întregi de prăjituri, nu gândim prea limpede, am vrea să găsim lucrurile așa cum le-am lăsat. Dar încă nu ni s-a dezvăluit pe de-a-ntregul în ce fel de lume ne-am trezit.

Brusc am mare nevoie de niște plante. Pe terasă, în casă, peste tot. Îmi pun sandale cu toc și pornesc pe bicicletă să cumpăr plante. Mă mir și mă revolt de prețurile de la florăriile din cartier, apoi îmi amintesc unde locuiesc, dar tot revoltată rămân.

Ceea ce mie personal mi-a sărit în ochi în ultima vreme este numărul neașteptat de mare de italieni care au aplicat pentru joburi în agricultură și numărul tot mai mare de oameni care se duc să amaneteze obiecte prețioase, de regulă, încărcare cu istorie, dar şi cu emoţie.

Am aflat despre celebrul Portuguese man o' war, un hidrozor marin periculos ale cărui tentaculele lungi au numeroși nematociști veninoși microscopici ce produc o înțepătură dureroasă, suficient de puternică pentru a ucide peștii și, ocazional. chiar și oamenii.

Cadavre în pungi negre, depozitate pe holurile exterioare ale spitalului, și un camion frigorific care venise să le încarce și pe care stătea scris mesajul: „Nu e foarte rău pe aici”. Rămâi mască, ce mai!

Pe scurt, IMEDIAT după ce toate articolele sunt pe bandă, cel din față pune separatorul de plastic ca nu cumva să se încurce produsele. Am creat, cu siguranță, niște angoase celor din spatele nostru până ne-am prins că nu te joci cu separatorul. Distanțarea socială a schimbat, însă, cutumele.

Vin dintr-o țară în care căscatul gurii e sport național, așa că după ce mi-am ars repede entuziasmul țopăielii, m-am proptit în față la Fragola, gelateria italienească care te îngrașă numai privindu-i vitrina.

Salariații care sînt trimiși să se cațere pe stînci, să se împuște cu bile de vopsea sau să ia parte la variate team-buildinguri sînt trimiși acum, din proprie voință, să salveze vieți, stînd acasă. Pe la gurile Dunării pare că avem opțiuni asemănătoare cu cele din 1892-93.

Cea mai mare realizare a acestei jumătăți de zi va rămâne faptul că m-am apucat să organizez o petrecere care nu știu cand și nici dacă se va ține. Dar aveam nevoie să-mi pun un reper în calendarul gol- pușcă. Am bătut un cui, viitorul are o ancoră.

Dezbrăcat de un strat de clasă mijlocie, New York-ul ne forțează să îi vedem pe cei altminteri invizibili. Nu mai putem pretinde că sunt obstacole care ne obstrucționează vederea, că nu e mai nimeni pe stradă. Nici că suntem grăbiți: ca și ei, nu ne ducem nicăieri, nu suntem așteptați de nimeni.

7 milimetri pot salva situația.

Momentul îmi aduce aminte de acei canari captivi care, precauți, refuză să iasă, chiar dacă lași deschisă ușa coliviei, de parcă s-ar teme, oarecum, să se bucure de libertate.

Nu mi-am mai văzut bunicile și pe mama de două luni. De ele îmi e dor. Mama stă în casă și se uită la știri, prea mult. E singură și se sperie des când aude că lumea se apropie de sfârșit. Mă sună și eu îi zic să se uite pe geam, că nu e chiar așa de rău. Se liniștește o vreme, dar nu prea mult.

Coronavirusul în fotbalul din Ungaria.

Grădina e perfecta, bunicii sunt fericiți că au stat închiși săptămâna asta cu Filippa care i-a distrat grozav, cu mai tot ce spune și ce face pentru că e la vârsta aia cea mai liberă și mai deșteaptă din toată viața. Mergem desculți prin curte, chiar dacă iarba e udă și pământul e încă rece.

Se înmulțesc agresiunile față de personalul medical când lumea îi vede cu uniforme pe stradă: sunt storpiți cu alcool, cu clor și chiar cafea fierbinte.

Mulți psihologi cu patalama autentică încearcă să ne convingă de faptul că izolarea socială îndelungată poate avea efecte grave asupra sănătății mentale. Pandemia criminală, însă, nu și-a arătat încă toți mușchii.