SAVANTGARDE

Dar dacă e loc de o revelație extatică în momentul ăsta, aș alege-o pe asta: în ciuda reputației newyorkezilor, egoiștii, căcănarii și idioții locali sunt mult mai puțini decât am fi crezut.

Fața lumii s-a schimbat, suntem cu toții buimaci, îmbuibați cu cuptoare întregi de prăjituri, nu gândim prea limpede, am vrea să găsim lucrurile așa cum le-am lăsat. Dar încă nu ni s-a dezvăluit pe de-a-ntregul în ce fel de lume ne-am trezit.

Brusc am mare nevoie de niște plante. Pe terasă, în casă, peste tot. Îmi pun sandale cu toc și pornesc pe bicicletă să cumpăr plante. Mă mir și mă revolt de prețurile de la florăriile din cartier, apoi îmi amintesc unde locuiesc, dar tot revoltată rămân.

Polonius: „Nebun”, căci nu știu altfel cum să-i spun:/ Adevărata nebunie înseamnă doar să fii nebun. („Hamlet” – Actul II, Scena 2)

Am aflat despre celebrul Portuguese man o' war, un hidrozor marin periculos ale cărui tentaculele lungi au numeroși nematociști veninoși microscopici ce produc o înțepătură dureroasă, suficient de puternică pentru a ucide peștii și, ocazional. chiar și oamenii.

Cadavre în pungi negre, depozitate pe holurile exterioare ale spitalului, și un camion frigorific care venise să le încarce și pe care stătea scris mesajul: „Nu e foarte rău pe aici”. Rămâi mască, ce mai!

Pe scurt, IMEDIAT după ce toate articolele sunt pe bandă, cel din față pune separatorul de plastic ca nu cumva să se încurce produsele. Am creat, cu siguranță, niște angoase celor din spatele nostru până ne-am prins că nu te joci cu separatorul. Distanțarea socială a schimbat, însă, cutumele.

Vin dintr-o țară în care căscatul gurii e sport național, așa că după ce mi-am ars repede entuziasmul țopăielii, m-am proptit în față la Fragola, gelateria italienească care te îngrașă numai privindu-i vitrina.

De săptămâna trecută, aici a reînceput să repornească economia. Singura teamă a specialiștilor este că un al doilea val de pandemie ar putea arunca țara în derizoriu și rata șomajului ar crește peste 15%. Evident, totul depinde și de redresarea economică a Statelor Unite.

Cea mai mare realizare a acestei jumătăți de zi va rămâne faptul că m-am apucat să organizez o petrecere care nu știu cand și nici dacă se va ține. Dar aveam nevoie să-mi pun un reper în calendarul gol- pușcă. Am bătut un cui, viitorul are o ancoră.

Dezbrăcat de un strat de clasă mijlocie, New York-ul ne forțează să îi vedem pe cei altminteri invizibili. Nu mai putem pretinde că sunt obstacole care ne obstrucționează vederea, că nu e mai nimeni pe stradă. Nici că suntem grăbiți: ca și ei, nu ne ducem nicăieri, nu suntem așteptați de nimeni.

7 milimetri pot salva situația.

Momentul îmi aduce aminte de acei canari captivi care, precauți, refuză să iasă, chiar dacă lași deschisă ușa coliviei, de parcă s-ar teme, oarecum, să se bucure de libertate.

Acum câteva zile, Silvia m-a întrebat cum funcționează imunitatea. În timpuri normale, orice conversație multisilabică între părinți și odrasla lor adolescentă intră automat la categoria „miracole”. Acum, momente ca acestea fac situația mult mai ușoară.

Coronavirusul în fotbalul din Ungaria.

Grădina e perfecta, bunicii sunt fericiți că au stat închiși săptămâna asta cu Filippa care i-a distrat grozav, cu mai tot ce spune și ce face pentru că e la vârsta aia cea mai liberă și mai deșteaptă din toată viața. Mergem desculți prin curte, chiar dacă iarba e udă și pământul e încă rece.

Se înmulțesc agresiunile față de personalul medical când lumea îi vede cu uniforme pe stradă: sunt storpiți cu alcool, cu clor și chiar cafea fierbinte.

Mulți psihologi cu patalama autentică încearcă să ne convingă de faptul că izolarea socială îndelungată poate avea efecte grave asupra sănătății mentale. Pandemia criminală, însă, nu și-a arătat încă toți mușchii.

De azi, au voie doar copiii, câte-o oră pe zi, să iasă la joacă, însoțiți de câte un adult. E clar că-n fața legii nu putem trece drept copii cu toții, chit că ăla mic din tine țipă ca din gură de șarpe să se joace măcar un pic pe-afară!