Albert-László Barabási: „Lucrurile trebuie luate foarte în serios”.

O discuție despre pandemie cu unul dintre cei mai valoroși cercetători ai momentului.

Albert-László Barabási: „Lucrurile trebuie luate foarte în serios”.

Pe 15 martie, Albert-László Barabási, unul dintre cei mai importanți specialiști ai momentului în știința rețelelor, a postat pe contul său de Facebook, în maghiară, un text despre situația și perspectivele actualei pandemii, în special despre riscurile la care sunt expuse persoanele în vârstă, bunicii și părinți noștri.

Fizicianul harghitean stabilit la Boston a scris această scrisoare pentru a-i face pe cât mai mulți să conștientizeze că situația este realmente gravă. Și i-a cam reușit: în momentul când redactez acest text, postarea sa are 26 ooo de share-uri, 16 000 de reacții și 2 000 de comentarii.

Savantgarde publică aici, cu acordul autorului, versiunea în română a scrisorii și un scurt interviu pe marginea ei. Îi mulțumim!

Foto: arhiva personală Albert-László Barabási.

Textul scrisorii lui Albert-László Barabási postat pe Facebook:

„În lunile care urmează, există o mare probabilitate să fiu infectat. Miliarde de coronavirusuri îmi vor invada corpul, declanșând o luptă disperată cu celulele sănătoase. Dar, neavînd nicio boală cronică, și pentru că locuiesc la Boston, în apropierea superbelor spitale de la Harvard, sunt încrezător că sistemul meu imunitar va primi tot ajutorul necesar pentru a învinge.

Totuși, sunt foarte îngrijorat din cauza acestui virus. Într-atât de mult, încât mi se pare inevitabil ca lumea să se oprească, în cele două luni care urmează. Nu îmi fac griji în privința mea, ci mă gândesc mai mult la soarta mamei mele.

Mă număr printre cei câțiva privilegiați care știu încă din februarie că lumea, așa cum o știm, va fi alta de la mijlocul lunii martie încolo. Când, acum câteva săptămâni, le-am spus și prietenilor ce ne așteaptă, mi-a fost până și mie greu să-mi imaginez ce înseamnă asta cu adevărat. Acum începem cu toții să ne dăm seama că vin două luni dificile. Și partea grea abia urmează.

Știam ce se va întâmpla, pentru că lucrez la Network Science Institute din Boston. Colegii mei, coordonați de Alessandro Vespignani, pot anticipa cu exactitate și cu luni înainte, grație teoriei rețelelor, felul în care se răspândesc virusurile din ziua de azi. Tot ei au contribuit și la stoparea epidemiilor de Zika și Ebola. Acum a venit rândul Coronavirusului.

Aș prefera să nu intru acum în detaliile teoriei rețelelor. Despre asta scriu în volumul Linked și în manualul meu (http://networksciencebook.com/). Pandemia cauzată de Coronavirus este, însă, o chestiune care ține de rețea. Prin urmare, pentru a prezice și, în cele din urmă, pentru a stăvili răspândirea virusului este nevoie de instrumentele științei rețelelor.

Ceea ce contează este că, la ora actuală, știm că virusul nu poate fi oprit. Se va răspândi, indiferent câte țări își vor închide granițele, câte zboruri vor fi anulate sau câte școli au fost închise. Acolo unde sunt zece bolnavi în spital, există deja sute de persoane infectate în comunitate. Mulți nu vor afla niciodată că au fost infectați, pentru că nu vor avea simptome. Virusul, însă, se răspândește și prin acești purtători.

Am depășit deja momentul în care măsurile de carantină mai puteau stăvili răspândirea COVID-19. În acest fel a fost oprită epidemia de Ebola. Dar coronavirusul este prea contagios și a ajuns deja la prea mulți oameni pentru ca izolarea și monitorizarea contactelor să mai poată fi eficiente. În plus, nu o să avem până la sfârșitul anului nici vaccin. Dar dacă virusul este de neoprit, atunci de ce mai întrerupem viața obișnuită, de zi cu zi? De ce închidem școlile și de ce împingem economia mondială în recesiune? Dintr-un motiv foarte simplu: ca să încetinim răspândirea pandemiei. Pentru că astfel ne putem salva părinții, bunicii și, în unele cazuri, chiar pe noi înșine.

Toate modelele prezic cu destulă claritate că, în anul care vine, va fi infectată cam jumătate din populația lumii. În lipsa unei intervenții, procesul umează o curbă a lui Gauss clar conturată: creștere rapidă, un maxim abrupt, urmate de o estompare. Însă necazul este că, odată ajunși la punctul culminant al pandemiei, nu vom dispune de suficiente paturi de spital pentru toți cei care vor avea nevoie de tratament. Iar acest punct culminant este înspăimântător de aproape.

Dacă nu facem nimic, în câteva săptămâni vor fi infectați zeci de mii de oameni. Am văzut în Italia ce se întâmplă când o societate pierde controlul asupra virusului: medicii sunt obligați să decidă asupra vieții și a morții pacienților. Adică să-i ajute pe unii care au șanse mai mari de supraviețuire, iar pe alții să fie nevoiți să-i lase doborîți de boală.

Mulți continuă să se amăgească, crezînd că acest virus este inofensiv, pentru că îi ocolește pe tineri, dar mai ales pe copii. Acest lucru nu este adevărat. Coronavirusul se răspândește mai rapid decât gripa și nu întâmpină reacții imunitare. Până când gripa lovește la un moment dat, toamna, în lumea occidentală o bună parte a populației este deja vaccinată antigripal, îngreunând astfel foarte mult răspândirea. Coronavirusul, în schimb, infectează fără opreliști și provoacă moartea, într-un procent mai mare, mai ales în cazul persoanelor vârstnice și în cel al bolnavilor cronici.

Scriu rândurile acestea pentru că mă îngrijorează mai ales soarta celor vârstnici, cum este și mama mea. Toți cei care au pe cineva în vârstă sau bolnav în familie, în vecini sau în propria casă, sînt responsabili de sănătatea acestora. Trebuie să înțelegem că, în ceea ce îi privește, pericolul este cât se poate de real. Așadar, nu duceți virusul la ei! Asigurați-vă că au cu ce să se hrănească, iar dacă nu au, mergeți și cumpărați-le alimente! Ajutați-i să se poată izola în următoarele două luni! Și faceți tot ce vă stă în putere pentru a nu răspândi virusul, pentru a reduce povara asupra sistemului de sănătate.

Dacă acum luăm în serios COVID-19, putem evita situația în care foarte mulți ne-am îmbolnăvi în același timp. Doar dacă depășim acest risc, vor exista paturi și va fi oxigen suficient pentru toți cei care vor ajunge, la un moment dat, într-o stare gravă. Altminteri, dacă nu facem tot posibilul să încetinim pandemia, mulți ne vom trezi la sfârșitul anului fără părinți și fără bunici.”

Foto: László Potozky.

Savantgarde: Ai scris acest text cu gândul la mama ta. Presupun că ați și vorbit despre aceste lucruri. Care au fost sfaturile cele mai importante pe care i le-ai dat?

Albert-László Barabási: I-am spus de ce este virusul periculos pentru ea:

În primul rând, pentru că în în categoria ei de vârstă avem mortalitatea cea mai mare. În al doilea rând, dacă se vor îmbolnăvi foarte mulți, echipamentele care sunt în număr limitat, de exemplu, aparatele de ventilare artificială, o să le primească cei mai tineri. Prin urmare, ar trebuie să facă tot posibilul să nu se infecteze.

Am mai discutat și despre oamenii cu care intră în contact, pentru a ști de la cine ar putea primi virusul. Cele două persoane cu care se întâlnește cel mai des sunt o vecină, care e în același timp și prietenă a ei, dar mai ales nepoata ei de douăzeci și ceva de ani, care locuiește cu ea. Am discutat apoi situația cu toate trei împreună, pentru ca fiecare să știe ce responsabilități are.

Savantgarde: Concret, ce ai făcut, ce măsuri ai luat ca să o știi protejată, în siguranță pentru săptămânile următoare? Tu ești la Boston, ea, la Miercurea Ciuc.

Albert-László Barabási: Mama nu va părăsi locuința în săptămânile care vin. Încercăm să îi aducem mâncarea acasă, iar ea își va găti singură.

Nepoata ei, care n-ar vrea să stea în arest la domiciliu în săptămânile următoare, și-a închiriat o locuință și s-a mutat acolo.

Cu prietenii și cunoscuții, mama va păstra legătura doar prin telefon și internet.

Savantgarde: De ce ai postat acest text abia sau taman acum ? Știați din februarie prognoza.

Albert-László Barabási: Nu a fost un secret — în presă apăruseră deja o mulțime de articole care au scris despre ce va urma, că va fi necaz mare, numai că lumea n-a vrut să audă. În plus, au venit la pachet și foarte multe informații false, care încercau să le spună oamenilor că e vorba doar de o biată gripă. Noi am știut exact unde vor apărea problemele, dar n-am văzut și care sunt căile reale de urmat din multitudinea de soluții potențiale. Și, îndeosebi, n-am văzut disponibilitate din partea decidenților de a face pașii necesari.

Nu are niciun rost să creezi panică, neputând recomanda soluții.

Am postat textul când a început să se contureze posibilitatea unei soluții. Am considerat că este necesar ca oamenii să înțeleagă că nu este vorba de un zvon, ci de faptul că acum lucrurile trebuiesc luate foarte în serios. Cred că am reușit să-mi ating scopul: mulți și-au dat seama de gravitatea situației citind această scrisoare.

Savantgarde: Care sunt perspectivele legat de răspândirea Covid-19 în România și în zonă, în următoarele săptămâni?

Albert-László Barabási: Am ști exact ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi intervenit. Cum vor evolua lucrurile de aici încolo depinde de cât de precauți sunt oamenii și câți bolnavi vor fi. Când vom avea aceste informații, vom putea decide unde și cum pot fi ridicate anumite îngrădiri.

Ceea ce e sigur, însă, e că trebuie să ne așteptăm la o perioadă mai lungă de măsuri restrictive și să reacționăm rapid dacă sesizăm un bolnav. Sper, dar e doar o speranță, că peste o lună sau două ne vom putea întoarce la un mod de viață cât de cât normal. Depinde mult de măsurile deja luate, dacă vor avea sau nu succes.

Savantgarde: Ai putea explica cititorilor, pe scurt, în ce constau analizele pe baza cărora elaborați prognozele la nivel global (sau regional) despre un astfel de virus?

Albert-László Barabási: Sunt deja zece ani de când colegii mei, coordonați de Alessandro Vespignani, construiesc programe de prognoză și strâng informații despre mobilitatea oamenilor, adică despre cum și când intră în contact unii cu alții. Echipa cartografiază așa-numitele rețele de contact cu ajutorul cărora pot calcula probabilitatea cu care, dacă cineva se îmbolnăvește la București, ne putem aștepta ca virusul să ajungă la Miercurea Ciuc și, în linii mari, câți se vor îmbolnăvi.

Cu ajutorul acestei metode au fost prezisă cu succes răspândirea virușilor Ebola și Zika. Tot ea a ajutat și la luarea măsurilor corespunzătoare. Când apare un virus nou, trebuie schimbați parametrii săi de răspândire, după care poate veni profeția. O aplicare a teoriei rețelelor. Este incredibil de precisă.