Acum 90 de ani, poetul publica, în „Bilete de papagal”, una dintre cele mai interesante scrieri ale sale. Un text cu parfum urmuzian, ce prevestea piesele absurdului ionescian de mai târziu.

NEGUSTORUL DE OCHELARI

Piesă teatrală în 2 incidente

PERSONAJE:   Clientul

                           Opticianul

                           Doamna Ferdy

DECOR: Magazinul de optică „La 3 Ochelari”.

Clientul. - Domnule Optician, am venit să-mi dai o păreche de ochelari.

Opticianul. - Cu marginea de aur sau de metal?

Cl. - Cu cea mai ieftină margine.

Opt. – Atunci vă servesc niște ochelari fără margini.

Cl. - N-am ce face cu ei: n-am cine să mi-i ducă.

Opt. – N-am vrut să zic niște ochelari nemărginiți. Au și cei fără margine o margine... de aer.

Cl. – Iartă-mă că insist, nu mă interesează, dar vreau să înțeleg.

Opt. -  Să vă dau un exemplu. Orice plic de scrisoare are o margine de aer, o margine care înconjoară marginea lui.

Cl. – Vrei să-mi propui niște ochelari pătrați și cu marginea gromată? Se lipesc de sprâncene.

Opt. -  Ferească Dumnezeu: nici nu am această marfă în magazin. Am dat exemlul cu plicul ca să puteți pricpepe marginea la ochelarii fără margine.

Cl. – Cum? S-a descoperit o margine nemărginită?

Opt. -  E o chestiune veche, mult prea veche, stimate Domnule. Întâi au fost ochelarii fără margini și apoi au fost ochelarii cu margini, ochelarii cu sârme și ochelaii cu arc. De fapt, părintele ochelarilor a fost monoclul.

Cl. – Continuă că mă interesează. Vorbești ca un profesor. (Surâsul de satifacție al Opticianului)

Opt. -  Nu mai am ce spune: s-a isprăvit.

Cl. – (Gânditor) Ești bun d-ta să-mi spui ce este un ochelar cu arc? Nu pot să îmi închipui. Îl pui și sare de la ochi?

Opt. -  (Filolog) Este așa numitul pince-nez.

Cl. – N-am nici o idee. Seamănă cu arcul de la canapea?

Opt. -  (Râzând) Să vi-i arăt.

Cl. – O să mi-i arăți după ce-mi dai o pereche de ochelari fără margini... Ca să pot să văd ochelarii cu arc.

Opt. -  Luați loc, vă rog. Ce număr purtați?

Cl. – Numărul 37.

Opt. -  (Râde) Imposibil.

Cl. – (Reflectând) Port și 42.

Opt. -  Exclus!

Cl. – Oare să mă fi înșelat? (Se gândește) Stai să-mi aduc aminte. (Măsoară cu degetul pe marginea tejghelei. Dă din cap :) Nu! (Numără cu mâna în aer, repede). Am și nr. 172 (Dă din cap). Pardon, ăsta e numărul căsii...

Opt. - Nu m-ați înțeles. Ce număr de ochelari aveți?

Cl. - Trebuie să am număr de ochelari?

Opt. - Nu se poate avea ochelari fără număr.

Cl. - Spuneai că sunt mai ieftini fără margini? Dă-mi niște ochelari fără număr, poate că sunt și mai ieftini.

Opt. - Oricât ar fi ochelarii de ieftini, trebuie neapărat să aibă număr.

Cl. - Foarte curios... Te rog să-mi explici.

Opt. - Să vă dau un exemplu.

Cli. - Ca să înțeleg, pe rând, caută un exemplu cât mai aproape de plic. De pildă, tot un plic, însă, dacă se poate, negumat.

Opt. - Nu se potrivește!

Cl. - Trebuie să se potrivească?

Opt. - (Arată cu mâinile) Gulerul e-așa și ochelarul e-așa.

Cl. - Când ți-am spus adineaori că port nr. 38, mă gândeam la galoși (Scoate galoșul și-l pune pe tejghea). Vezi și dumneata: nu e 38?

Opt. - (Enervat) Când v-am întrebat ce număr purtați, ca optician nu mă puteam gândi la galoși.

Cl. - Și trebuie să te superi? La urma urmei, și ochelarii, și galoșii nu sunt tot ai mei? Și crezi d-ta, Domnule Optician, că natura nu a prevăzut nicio legătură între numere? Crezi că numărul ochiului nu corespunde deloc cu numărul piciorului?

Am spus că numărul meu de la casă este 172. Ei bine, știi ce număr am la brișcă? 271. Nu vezi că, în fond, e tot aia? Am uitat numărul de la pălărie: trebuie să fie și acolo un șapte, un patru, un doi. Să nu te crezi d-ta mai deștept decât natura.

Opt. - E cu totul altceva.

Cl. – Întâi trebuie să mă întrebi nu ce număr am la ochelari, dar dacă am mai purtat sau nu am mai purtat ochelari. Nu puteam să port număr fără ochelari. Dar să căutam. Adună numărul de la galoși cu cel de la brișcă și cu cel de la casă și, făcând calculele d-tale, obținem - nu se poate altfel - numărul ochelarilor mei. Să te mai întreb ceva: nu sunt toți ochelarii de sticlă?

Opt. - Ba da.

Cl. - Atunci ce rost au numerele de ochelari? Sunt unii mai mari, ca geamul de la prăvălie, și alții mai mici, ca geamul de la pod?

Opt. - Ochelarii se numeroteazp altfel, stimate Domn.

Cl. - Foarte rău. Zăpăciți clientela.

Opt. - Ochelarii au numere de tărie.

Cl. Vezi? Am înțeles. Unii se sparg mai lesne și alții mai greu. (Animat) Și, în definitiv, de ce faceți ochelarii tocmai din materialul cel mai fragil? Eu i-aș fi făcut de... bumbac.

Opt. - Dac-ar fi de bumbac, n-ar mai vedea nimeni cu ochelarii. Puneți-vă paltonul în cap și veți constata că nu mai vedeți nimic.

Cl. - Ciudat. Nu te-ai întrebat d-ta niciodată, de ce se vede prin sticlă și de ce nu se vede prin bumbac?

Opt. - Dumneavoastră nu vă e aminte să cumpărați.

(Intră doamna Ferdy).

Opt. - Sărut mâinile cuconiță, cu ce vă putem servi?

Doamna Ferdy: Terminați întâi cu domnul, care a venit înaintea mea.

Opt. - Cu domnul am și terminat. (Către client). Ce vă trebuie Dv. se găsește la a treia prăvălie pe dreapta.

(Clientul iese).

D-na F. - Am cumpărat de la D-ta un binoclu defectuos. M-am dus aseară la teatru și actorii jucau cu picioarele în sus. Vede răsturnat și de-a-ndoaselea.

Opt. – E adevărat, cuconiță?

D-na F. -  Poftim, uită-te și D-ta. (Potrivește binoclul către vitrină) Uite, trece o trăsura: fuge de-a-ndăratele.

Opt. - (Luând binoclul, izbucnește într-un hohot de râs) Nu mi-aș fi închipuit să fie caii atât de comici când fug de-a-ndăratele.

D-na F. - (Ia binoclul) Uite un domn care poartă cravata la spate și umblă cu călcâiele întoarse.

Opt. - (Ia binoclul) Un câine lup fuge pe spinare, cu coada înainte. Ați observat că și figurile se schimbă? Uite, un popă cu barba în creștetul capului și mustățile se țin după el, libere și detașate.

D-na F. - (Ia binoclul) N-am mai pomenit așa ceva. (Se uită la optician cu binoclul pus de-a-ndoaselea, dându-se înapoi). În casă mai are un defect: depărteaza lucrurile la două poște. Ce caraghios ești dumneata, Domnule: te-ai micșorat cât un pui de pisică!

Opt. - (Ia binoclul) Cuconiță! Aveți dreptate. Pe onoarea mea, sunteți cât o gâscă.

D-na F. - (Ia binoclul) Uite, acum începi să semeni cu un măgar.

Opt. - (Vrea să ia binoclul) Să mă mai uit o dată la Dv. (Vede pe Client întorcându-se și nimerind clanța greu).

Cl. - Bine domnule, negustor serios ești D-ta? Îmi pare rău. M-ai trimis la o vopselărie. (Pipăie și găsește un scaun, în care se instalează definitiv). Să mă servești imediat!

Opt. - (Catre Doamnă) Luați, vă rog, loc.

D-na F. - Aștept să isprăvești cu domnul și scapă-mă de binoclu.

Cl. - (Încet, către Optician) Este soția dumitale?

Opt. - De unde până unde?

Cl. - (Încet) A zis ca să o scapi de... binoclu. Saă te învăț eu ceva. Dacă face pipi în apartament, să cumperi o biciușcă de trestie de mare.

Opt. - (Râde) Nu înțeleg ce vreți să spuneți.

Cl. - Am avut și eu un binoclu, însă de sex feminin. Fătase și șase binoci și toți făceau pipi în casă...

Opt. - Ce credeți Dv. că este un binoclu?

Cl. - O rasă de câini cârni, de toată frumusețea.

Opt. - Confundați, mi se pare, binoclul cu buldogul...

Cl. - Poate să ai dreptate. Al dumitale se cere la ușa?...

Opt. - Binoclul e un lucru de văzut aproape lucrurile depărtate.

Cl. - Se pune la ochi ca și ochelarii?

Opt. - Desigur, însă trebuie să-l ții cu mâna.

Cl. - Atunci nu-mi mai cumpăr ochelari. Dă-mi un... buldoglu...

Opt. - Dv. nici nu știți ce vreți să cumpărați.

Cl. - Bine, cumpăr și ochelari. Mai ai ceva de vânzare? Sunt dispus să cumpăr o mulțime de instrumente de optică.

Opt. - (Bucuros) Atunci lăsați-mă să vă fac eu o colecție completă. (Ia mațul telefonic și fluieră). Alo, atelierul! D-ta ești, Domnule Franț? Lasă, te rog, un moment și adu-mi în magazin câte un exemplar din fiecare instrument de al nostru. (Către Client). Îmi dați voie să vă întreb: sunteți profesor de fizică?

Cl. - Sunt profesor de dans.

Opt. - Ce faceți cu instrumentele?

Cl. - Nu e rău să se găsească la casa omului. (Franț intră cu un ștok de instrumente, duse în brațe de el și de un servitor).

Opt. - Danke sehr!

Cl. - Vorbești nemțește perfect. Aș vrea și eu să învăț. Dă-mi un aparat de vorbit nemțește.

Opt. - Așa ceva nu există.

Cl. - Un prieten al meu are o pâlnie cu care vorbește patru limbi.

Opt. - Probabil că le-a învățat.

Cl. - Da’ de unde! E o pâlnie cu patru limbi. Mie dă-mi una cu o singură limba, cu limbă nemțească.

Opt. - (Evaziv) Aparatele astea sunt în vamă. Le voi scoate 3-4 zile. Uite, aveți aici, deocamdată, un miscroscop, un telescop, un periscop.

Cl. - Pune-le deoparte. Care-i mai mare, telescopul sau periscopul?

Opt. - Sunt de formate deosebite, însă portative.

Cl. - Vreau să te întreb dacă un telescop e mai mare decât un episcop, pentru că un protopop e mai mic decât un episcop.

Opt. - Între optică și sfântul Cler nu e nici o legătură.

Cl. - A! Nu e nici o legătură?

Opt. - Aici aveți un metru, un pluviometru, un barometru, un densimetru și un termometru.

Cl. - D. Franț a uitat să aducă un kilometru. Tot se ostenește, roagă-l să vie și cu un taximetru.

Opt. - (Jignit) Taximetrul e un automobil. Nu ținem...

Cl. - Un taximetru mic, mic de tot, ca să-i dau drumul pe birou și să mă joc cu el.

Opt. – Lipsește.

Cl. - Pune măcar un kilometru, tot așa, mic de tot, ca să-l țiu în sufragerie.

Opt. - O să vă comand. Deocamdată aveți aici un barometru. Arată ploaia și vantul, vremea frumoasă și frigul uscat.

Cl. - E bun, îl bag în răcitor și am să-l pui la vânt.

Opt. - Luați-vă în primire termometrul.

Cl. - Îmi lipsește din casă grozav un termometru. De zece ani mă țin să cumpăr și am uitat mereu. Nu-ți închipui câți bani am dat pe medicamente în zece ani.

Opt. - E pentru temperatură.

Cl. - Dar mai cu seamă pentru vindecări. Dacă ești bolnav și iei la subsuoară un termometru, îți trece numaidecât. Și mai are un folos: servește fără să se consume. Cred că d-ta, care ai atâtea termometre în prăvălie, nu te îmbolnăvești niciodată.

Opt. - Am un guturai teribil.

Cl. - Ascultă-mă și pe mine, pune termometrul la subsoară. Ai isprăvit cu furnitura? Dă-mi acum ochelarii.

Opt. - Vă mai trebuie un binoclu.

D-na F. - Văd că sunteți amator de lucruri rare. Vă recomand binoclul acesta.

Cl. - (Șoptit) Ziceai că nu e soția dumitale. Te rog să mă prezinți.

Opt. - Doamna Fredy.

Cl. - (Sculându-se în picioare și complimentând într-altă parte decât în direcția Doamnei) Profesorul Bankuk, profesor de dans și de educația voinței prin sine însuși, telepatie și autosugestie. Hotel Ingliș, unde ocup un apartament.

D-na F. - (Către Optician) Un bărbat distins. Uite cum salută. (Către Bankuk) Binoclul acesta prezintă obiectele sau de-a-ndoasele, adica întoarse cu spatele, sau cu susul în jos, sau culcate. Ființele și obiectele în mișcare merg anapoda și de-a-ndăratele.

Bankuk (Spiritual) - Admirabil! E bun acasă și la căile ferate. Știi d-ta câte ciocniri s-ar putea evita dacă șefii de gară ar fi prevăzuți cu binoclul ăsta? Ar fi de ajuns să se uite la un tren în pericol pentru ca trenul să o ia la fugă îndărăt. Ziceți, Doamnă, că mai face ceva?

D-na F. - Prezinta obiectele culcate.

Bankuk - E bun contra gândacilor. Hotelul meu e plin de ploșnițe și gângănii. Pui binoclul și-i culc. (Către Optician). Parcă mi-aduc aminte că-mi mai trebuia ceva. Nu-mi poți da și un grasometru? Așa cred că se cheamă.

Opt. - Grasometru? La ce se întrebuințează grasometrul?

Bankuk - Mi se pare că se atârnă de urechi.

Opt. - În ce scop?

Cl. - A! Mi se pare că se numește grasoscop. Nevastă-mea vrea să slăbească și a încercat de toate. Mi-a spus să-i cumpăr, când voi gasi, un aparat din acelea care se agață de urechi.

Opt. - Înțeleg. Doriți un telefon. Luați un abonament la centrala automată.

Cl. - Și credeți că slăbește?

Opt. - Toți abonații la centrala automată au slăbit, în șase luni, cu câte 20 de kilograme.

Cl. - Îți mulțumesc, am luat și binoclul.

(Doamna Fredy pleacă).

D-na F. - La revedere, domnule profesor.

Cl. - Acum dă-mi niște ochelari buni.

Opt. - Rămăsesem la numărul Dv. Nu mi-ați spus ce număr ați purtat până acum.

Cl. - Dacă aș mai fi purtat ochelari, nu înțeleg de ce aș mai cumpăra alții. Sunt de felul meu un om păstrător.

Opt. - La purtare, numărul crește din an în an.

Cl. - Cum, crește așa singur?

Opt. – Firește.

Cl. - Nu mi se pare atât firesc, mi se pare chiar bizar. La brișca mea, pe care o am de cinci ani, niciodată n-am observat acest lucru. Crește cifra sau crește numărul?

Opt. - Ochelarii sunt un fabricat excepțional. Să alegem numărul care vă trebuie. Luați, vă rog, loc pe acest scaun. (Îl conduce la un fotoliu) Vă rog, uitați-vă încoace. (Îi arată o planșă cu text de diverse mărimi. Clientul  întoarce capul în partea opusă și se uită țintă)

Opt. - Vă rog să vă uitați la mine.

Cl. - (Cu capul tot întors) Mă uit la D-ta de zece minute.

Opt. - În partea ceea nu puteți să mă vedeți, întoarceți-vă spre mine. (Clientul se întoarce încet) Acum ce vedeți?

Cl. - Știu eu ce să zic?

Opt. - Nu vedeți nimic?

Cl. - Absolut nimic. Dar aud o voce.

Opt. - Vocea mea.

Cl. - Probabil. Cred că dl. Franț a plecat.

Opt. - Să mă apropii puțin. Nici acum nu vedeți?

Cl. - Nici.

Opt. Foarte neobișnuit. (Se apropie). Dar acum?

Cl. - Tot așa, nici acum.

Opt. (Vine lângă client) Mă vedeți sau cel puțin mă zăriți?

Cl. - Nici nu te văd, nici nu te zăresc. Parcă nici nu exiști.

Opt. - E un caz unic de miopie. (Opticianul trece la spatele Clientului)

Cl. - Încep, ca să zic așa, să te văd. Ești la spatele meu.

Opt. - Din ce în ce mai curios! Este exact. (Opticianul scoate ceasul cu zgomot și examinează ora)

Cl. - Acum te uiți la ceas.

Opt. - Extraordinar! Domnule, Dv. aveți privirea dorsală, mă vedeți cu ceafa.

Cl. - Nimic imposibil. Unii văd cu coada... ochiului.

Opt. - (Ia tabloul cu litere și-l plasează în spatele Clientului) Citiți, vă rog, rândul acesta.

Cl. - Nu descifrez nimic.

Opt. - (Mutându-și degetul pe alt rând): Citiți aici.

Cl. - Tot nu văd.

Opt. - Nici aici?

Cl. - Nici aici.

Opt. - Pe mine cred că mă vedeți.

Cl. - Ești în spatele meu.

Opt. - (Uimit și căutând o soluție) Voi telefona Doctorului Orlando Popescu, și-i voi cere sfatul pentru cazul Dv. (Desprinde telefonul). Alo! 13/13... Casa Domnului Doctor Popescu?... Aștept... Aș putea vorbi cu Dl. Dr. Popescu?... Aștept... Da. Dl. Dr. Popescu?... Să vă expun un caz extrem de interesant... Este la mine un client care vrea să cumpere ochelari... Suferă, însa, de un defect... sau mai bine zis are o însușire curioasă: nu vede cu fața, însă vede foarte clar cu spatele... Nu știu cum să-i așez ochelarii...

A! Nu este casa d-lui Dr. I. N. Popescu? Este casa d-lui Dr. N. I. Popescu? Mă scuzați. (Închide telefonul. Caută în cartea de telefon) Sunt în cartea telefonică unsprezee doctori pe care îi cheamă Popescu și pe unul îl cheamă chiar Popescu-Dumitrescu. (Ia telefonul) Domnișoară, dați-mi 21 pe 3... Alo!... Casa d-lui Dr. Popescu? Să trăiți, Domnule Doctor... Am un caz curios de ocolism... M-am înșelat? Nu sunteți D-l Dr. Poppescu cu doi p?... Sunteți D-l Dr. Popppescu cu trei p?... Nici nu sunteți medic?... Sunteti doctor în drept? Scuzați-mă, vă rog! (Către Client) N-am noroc să dau de oculist. Problema e următoarea: dându-ne seama că Dv. vedeți cu partea dinapoi, este de știut exact cu ce anume punct vedeți, ca să știu unde punem ochelarii, mai sus sau mai jos... Dați-mi voie să vă pipăi...

Cl. - Nu mă pipai că mă gâdil și țip.

Opt. - Atunci ce-i de făcut? Ce vârstă aveți?

Cl. - Vrei să cauți numărul ochelarilor în numărul anilor?

Opt. - (Îi pune brusc degetul pe rădăcina nasului) Ce vedeți acum?

Cl. - Nimic.

Opt. - (Apropie degetul de ochi și-l mișcă) Nici nu dă din pleoape. (Îi pune degetul pe globul ochilor) Fenomenal! I-am băgat degetul în ochi și nici n-a clipit!

Cl. - (Blajin) Nu ți-am spus, Domnule, că am ochi de porțelan?

Opt. - De porțelan? Nu mi-ați spus! Acum se explică. De ce mai căutați ochelari?

Cl. - Dumneata crezi că dacă aș avea ochi, aș mai cumpăra ochelari? Ce-aș fi făcut cu ei?

CORTINA

Bilete de papagal, 13 februaie 1928.