Ideea a venit de aici. Lista de mai jos, însă, e o adaptare pentru cititorul autohton și nu are nicio pretenție serioasă, alta decât a fi supusă (în parte) subiectivismului autorului ei.

Nicio listă nu poate fi exhaustivă și perfect justificabilă pentru toată lumea. Și, la fel ca oricare altă înșiruire de autori, canonică sau nu, deserviciul adus literaturii (dar și altor arte) e major. Cum ar putea să nu fie, atunci când din articol lipsesc autori de seama ca Dostoievski, Steinbeck, Poe, Bradbury, Mishima, Lovecraft, Eco etc., adică,  în fond, cam 99,9% dintre scriitori de seamă ai literaturii universale.

De aici e doar un pas către gaura neagră a unor polemici interne, care s-au soldat, în final, cu un compromis (care miroase a abandon). Cum să îl pui, de exemplu, la 17 ani pe Golding, dar nu pe Orwell. Și atunci pe Orwell unde-l vâri? Îl lași afară cu totul? „Sacrilegiu!” se aude din mulțime, și chiar așa e. Din această dilemă, dar și dintr-o mulțime de altele, nu am putut ieși.

Prin urmare, lista de mai jos trebuie consumată cu un păhărel de digestiv. Și luată drept scheletul unei recomandări de lectură extrem de generoase. Și poate a unei suprapuneri cu propriile păreri, care pot fi, deseori, mai veridice sau, poate, mai greu de combătut. Pentru că ce e o listă, dacă nu altceva decât validarea și încurajarea unui val de popularitate?

Cât despre români, i-am făcut uitați pe Eminescu, pe Preda, pe Barbu (Ion și Eugen – pe care l-am consemnat cu „Groapa”, apoi l-am scos), pe Nichita, pe Stanca, pe Nedelciu, pe Ivănescu, pe Voiculescu (Vasile, desigur), I. D. Sârbu etc., iar pentru asta îmi cer scuze profesorilor de literatură, iubitorilor de scrieri românești și, firește, patrioților de mucava.

Sper, totuși, ca măcar motivația adusă autorilor prezenți aici să fie pe gustul unei majorități – dacă nu absolute, atunci măcar îngăduitoare. Iată și cele 100 de recomandări, pe vârste:

1 an: Omida mâncăcioasă – Eric Carle

Tocmai ce ai apărut pe lume! Niciodată nu e prea devreme să înveți importanța legumelor și a fructelor, dar și a cumpătării. Te doare burtica? Omida știe de ce!

2 ani: Pietrele lui Aston – Lotta Geffenblad

A venit vremea să faci lumea un loc mai bun. Bunătatea și compasiunea, care te vor însoți toată viața, încep cu cățelul Aston, care strânge pietrele înghețate de pe drum, le duce acasă și le învelește în păturici pentru a le scăpa de frigul de afară.

3 ani: Regele tuturor sălbăticiunilor – Maurice Sendak

Ai uitat deja de Aston și începi să faci năzbâtii. Iar părinții te vor trimite la tine în cameră. Firește, ești nemulțumit, poate chiar neîndreptățit. Te smiorcăi și bați din picior. Ești un monstruleț. Și trebuie să stai printre ai tăi. Dar niciunde nu e mai bine ca acasă!

4 ani: Întunericul – Lemony Snicket

Nu ești atât de viteaz precum credeai. De sub pat, din dulap, din întuneric, te pândesc ochi înfometați. Curajul te părăsește. Ai vrea să îți chemi părinții. Dar ei nu te aud, pentru că nu vor fi tot timpul aproape. Ce faci?

5 ani: Ce poți face cu o idee – Kobi Yamada

A venit vremea să gândești pentru tine, să iei decizii, iar o idee îți poate fi cel mai bun prieten. La joacă, la grădiniță, acasă. Și de îndată ce pune stăpânire pe tine, nu îți va mai da drumul.

6 ani: Regulile verii – Shaun Tan

Ultimul strop de libertate. Urmează anii de școală. Mulți și plictisitori. Așa că a venit momentul să bifezi o vară ciudată și plină de mistere, care să rămână cu tine pentru tot restul vieții.

7 ani: Pânza Charlottei – E. B. White

Ai învățat să citești și ești gata să pornești pe drumul lecturii. Obligatoriu să începi cu cele clasice, confirmate și răs-confirmate. Și nu degeaba. Prietenie, bunătate și dăruire, iată cuvintele cheie.

8 ani: Cotoi cu pălărioi – Dr. Seuss

Acum că ai trecut în clasa a doua, sigur faci și vreo câteva ore de engleză pe săptămână (sau poate altă limbă străină). Prin urmare, nu ai cum să îl ratezi pe Dr. Seuss, mai ales dacă plouă și te plictisești îngrozitor. Iar la ușă îți bate un cotoi cu pălărie și fular.

9 ani: Domnul Goe – I. L. Caragiale

Școala e chinuitoare, o detești, pur și simplu nu-i înțelegi rostul. Responsabilitatea nu e pentru tine. E mai interesant să te uiți pe geam. Sau în telefon. Jinduiești la „bulivar”. Așa că ai face bine să o citești, altfel riști să rămâi repetent (și) anul acesta...

10 ani: Acolo unde nu mai e trotuar – Shel Silverstein

Lumea e cu susul în jos, băieții se transformă în televizoare, iar copiii nu sunt obligați de părinți să ducă gunoiul. Finalurile sunt, după cum deja începi să bănuiești, foarte triste. Iar peste câțiva ani vei face cunoștință cu Johnny Cash. Și cu un băiat pe nume Sue.

11 ani: Harry Potter și Piatra Filosofală – J. K. Rowling

Stai liniștit, scrisoarea ta e pe drum.

12 ani: Cinci săptămâni în balon – Jules Verne

Camera părinților devine foarte, foarte mică, iar orizontul tot mai ademenitor.

13 ani: Matilda – Roald Dahl

Pierzi mult timp cu cititul și unul dintre profesori crede că ești un geniu? Ai terminat toate cărțile de copii și ești gata să treci mai departe? Cartea asta e pentru tine!

14 ani: Stăpânul Inelelor (trilogia) – J. R. R. Tolkien

E o treabă foarte periculoasă, cititorule, să ieși pe ușa casei tale. Pășești pe drum și, dacă nu știi să-ți stăpânești picioarele, cine știe pe unde ajungi. Nu te îngrijora, însă, nu toți cei care rătăcesc sunt pierduți.

15 ani: De veghe în lanul de secară – J. D. Salinger

A venit vremea să descoperi că nu ești primul care a fost uimit, speriat sau chiar dezgustat de purtările celorlalți oameni. Și da, ești mai puțin unic decât credeai.

16 ani: Pădurea spânzuraților – Liviu Rebreanu

Uneori, lectura obligatorie școlară, canonul și profesoara de română știu despre ce vorbesc.

17 ani: Împăratul muștelor – William Golding

Suntem oameni? Suntem animale? Suntem sălbatici? În fiecare dintre noi există un Piggy, un Ralph, ori poate un Jack.

18 ani: Despre tiranie (alături de Constituție) – Timothy Snyder

Ca să nu te piși pe el de vot.

19 ani: Maus – Art Spiegelman

Poate ai mai citit până acum romane grafice, dar nici una care să fi câștigat premiul Pulitzer.

20 ani: Abatorul 5 – Kurt Vonnegut

Ești tânăr, ești idealist, vrei să faci lumea un loc mai frumos. De unde altundeva să începi decât de la Billy Pilgrim și unul dintre cele mai importante manifeste anti-război scrise vreodată.

21 ani: Darul lui Humboldt – Saul Bellow

În tine se duce o luptă internă între doi combatanți: poetul, care se va stinge curând, și IT-istul, a cărui misiune este să pună umărul la tehnologizarea cât mai eficientă a lumii. Darul lui Humboldt este ultima redută înaintea victoriei celui din urmă.

22 ani: Istoria lui Alexandru cel Mare – Quintus Curtius Rufus

La 22 de ani, Alexandru cel Mare și-a început campania de cucerire, iar, în câțiva ani, întreaga lume a îngenunchiat în fața lui. Acum e rândul tău.

23 ani: Pagini bizare - Urmuz

Absurdul, ironia, tragicul și paradoxul se împletesc perfect cu viața ta de tânăr adult.  Sub pretext că se gustă numai pentru a se completa și cunoaște mai bine, două personaje încep să se muște cu furie mereu crescândă, până ce, consumându-se treptat unul pe altul, ajung ambii la ultimul os... Unul dintre ei termină mai întâi...

24 ani: Din Țara Măgarilor – Ștefan Zeletin

Unde e Țara Măgarilor? Care e Cultura Măgarilor? Care sunt păturile sociale din Țara Măgarilor? Justiția? Caracterul național? O carte de citit pe balcon, aplecat pe geam, cu ochii-n patru spre vecinii de bloc.

25 ani: Canonul Occidental – Harold Bloom

Dacă ești în pană de idei și nu ai prea mare încredere în lista asta.

26 ani: Mintea organizată – Daniel J. Levitin

Nu mai merge așa. A venit vremea să te aduni. Cele mai noi descoperiri din neuroștiință te vor ajuta să ții pasul cu viața. Și să îți găsești cheile în haosul garsonierei stil cămin pe care o împarți cu un amic.

27 ani: Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez.

S-ar putea să fie ultimul tău an din viață și poate chiar o să intri în Clubul ăla, al oamenilor faimoși, deși, probabil pe ușa din dos. Citește-o acum ca să știi de o treabă.

28 ani: Ubu Rege – Alfred Jarry

Totul e o farsă, la fel ca piesa lui Jarry, iar suprarealismul și absurdul societății, urâțenia, lăcomia, prostia, vulgaritatea și necinstea oamenilor sunt asimetrice nevoilor tale.

29 ani: Pe drum – Jack Kerouac

Ești dezamăgit, dar mai ai un an ca să îți găsești rostul. 365 de zile în care poți să renunți la responsabilități și să speri că sensul vieții te va izbi în frunte. Cum altfel decât prin sex, droguri și rock`n`roll.

30 ani: Divina Comedie – Dante Alighieri

Încă ești mahmur. Citești înfrigurat. Te simți reprobabil și răsfoiești paginile, în căutarea cercului care îți este rezervat.

31 ani: Biografia lui Elon Musk – Ashley Vance

În 2002, la vârsta de 31 de ani, Elon Musk înființa Space X, una dintre cele mai mari companii private, care gestionează și organizează misiuni spațiale. E timpul să-ți deschizi o firmă.

32 ani: Metamorfoza – Franz Kafka

Orice dimineață poate să ne găsească schimbați, diferiți (și cu două sau mai multe picioare stângi).

33 ani: Închisoarea nostră cea de toate zilele – Ion Ioanid

Poate cea mai bună carte scrisă despre universul concetraționar românesc, cu povestea unei evadări ca-n filme. Libertatea, democrația și demnitatea au supraviețuit, și supraviețuiesc, doar prin sacrificiul absolut al unei generații de intelectuali. Responsabilitatea memoriei lor ne aparține.

34 ani: Străinul – Albert Camus

Intelectualizarea absurdului societății, dar și a gândirii existențiale începe acum. Fiecare individ e responsabil a-și oferi propriul sens asupra vieții.

35 ani: Femei – Charles Bukowski

Orice ceas, chiar și unul stricat (biologic sau nu), arată ora exactă cel puțin o dată pe zi.

36 ani: Mama și copilul – Emil și Herta Căpraru

Ca să știi ce să faci dacă ai uitat de Omida Mâncăcioasă, iar cel mic nu se mai oprește din zbierat.

37 ani: Jurnal (1935-1944) – Mihail Sebastian

Una dintre cele mai lucide analize ale României interbelice. Egalată poate doar de Jurnalul ținut de Jeni Acterian. Mărturisiri autentice despre cei mai importanți intelectuali ai vremii: Eliade, Cioran, Noica, Botta, Vulcănescu, etc.

38 ani: Cele cinci fețe ale modernității – Matei Călinescu

Cum altfel poți să îți ordonezi lecturile, preferințele artistice și sensurile culturale contemporane altfel decât cernându-le prin filtrul unui studiu de referință care cercetează sursele istorice ale (post)modernității.

39 ani: Elogiul lentorii – Carl Honoré

Ia o pauză. Slow is beautiful!

40 ani: Gena egoistă – Richard Dawkins

De unde venim?

41 ani: Cosmos – Carl Sagan

Și încotro mergem?

42 ani: Ghidul autostopistului galactic – Douglas Adams

Exact!

43 ani: Mitologii – Roland Barthes

Despre vin, cartofi prăjiți și biftec, despre Greta Garbo și romanii din filmele de la Hollywood, despre striptease și wrestling. Despre socialismul anti-comunist. Despre noi, prin noi înșine.

44 ani: Împotriva interpretării – Susan Sontag

Camus, Sartre, Godard, Becket, Lévi-Strauss, filme SF și psihanaliză. Și despre misiunea criticului, dar și rolul său în cultura modernă. Felul principal, așezat frumos lângă garnitura Mitologiilor ante-menționate.

45 ani: Singur în Berlin – Hans Fallada

Lupta nu se duce niciodată singur. Chiar și în cele mai negre momente.

46 ani: Orbitor – Mircea Cărtărescu

În sfârșit ai acumulat destulă răbdare și înțelegere ca să duci până la capăt, după mulți ani, un roman în trei volume. Unul dintre cele mai bune din literatura română.

47 ani: Meseria de a trăi – Cesar Pavese

Încet, dar sigur, te apropii de vârsta inevitabilă a crizei spirituale. Dar nu e timpul pierdut. Literatura înseamnă apărare împotriva jignirilor vieții. Și nimeni nu a spus-o mai bine ca Pavese.

48 ani: Laur – Evgheni Vodolazkin

Viața e suficient de lungă încât să poți fi, pe rând, vraci, nebun sfânt, pelerin și călugăr.

49 ani: Așa grăit-a Zarathustra – Friedrich Nietzsche

Ești mândru, puternic și nobil. Voința ta este aproape homerică, iar rostul tău – acela de a stăpâni.

50 ani: În căutarea timpului pierdut (măcar Swan) – Marcel Proust

Acum, la jumătatea listei de lecturi, dar și a vieții, ai înțeles alcătuirea complexă, dar și armonia universului. Ești capabil să studiezi și să analizezi corecte impulsurile, comportamentul și deciziile umane.

51 ani: Craii de Curte-Veche – Mateiu Caragiale

Era inevitabil. Contemplativitatea lui M. Caragiale e o adendă plină de farmec, de miresme, de extaz și de bucurie la Timpul pierdut al lui Proust.

52 ani: Diplomația – Henry Kissinger

Nicicând nu a fost timpul mai potrivit să intri în politică. Dacă totuși ai rețineri (cine nu le are?), volumul de mai sus te va ajuta să rezolvi conflictele de la masa de Crăciun.

53 ani: Rinocerii – Eugen Ionesco

Te bate gândul să devii un Bérenger. Te trezești în mijlocul nopții și îți reînnoiești jurământul: Nu vei capitula!

54 ani: Istoria artei – Ernst Gombrich

„Arta nu are existență proprie. Există doar artiști.” Aceasta este povestea lor.

55 ani: Setea muntelui de sare – Marin Sorescu

Iona. Paraclisierul. Matca. Setea de absolut a omului superior. Cine nu și-ar dori să renască și să o ia de la capăt, să își încerce norocul altfel.

56 ani: O singurătate prea zgomotoasă – Bohumil Hrabal

Dragostea ta pentru hârtii vechi, pentru cărți și pentru tușul cu plumb merită fiecare pagină. La fel și cea pentru bere.

57 ani: Faust – Goethe

F.C. Raiul cu F.C. Iadul. Un meci cu casa închisă. Dar arbitrul? Arbitrul cu cine ține?

58 ani: Jocul cu mărgele de sticlă – Herman Hesse

„Adevărul nu există”, zice Hesse, doar învățătura absolută, utilă pentru propria desăvârșire, singura care te poate face înțelept. Fii gata de luptă, Josef Knecht!

59 ani: Deșertul tătarilor – Dino Buzzati

Rutină, așteptare, mediocritate. De luni până vineri.

60 ani: Don Quijote – Cervantes

„Astfel, de prea puțin dormit și de prea mult citit, creierul i se uscă într-atâta, încât ajunsese a-și pierde judecata. Fantezia i se umplu de tot ce citea în cărți, atât de farmece, cât și de încăierări, bătălii, provocări, răni, declarații de dragoste, iubiri, chinuri și năstrușnicii imposibile.”

61 ani: Eroul cu o mie de chipuri – Joseph Campbell

Star Wars!

62 ani: Memoriile lui Hadrian – Marguerite Yourcenar

Nicicând nu e prea târziu să refaci din interior ceea ce arheologii secolului trecut au aflat din  exterior.

63 ani: Zorba Grecul – Nikos Kazantzakis

Și Anthony Quinn, dar și Kazantzakis ți se strecoară pe nesimimțite în cuget. Din acest moment, vei căuta orice pretext să lași baltă hârțoagele și să treci la fapte. Să trăiești laolaltă cu oamenii simpli, muncitori, țărani, departe de tagma șoarecilor de bibliotecă. Restul e legendă.

64 ani: Elogiul nebuniei (sau discurs despre lauda prostiei) – Erasmus din Rotterdam

Doar prostia încetinește scurgerea tinereții și alungă nesuferita bătrânețe.

65 ani: Muntele vrăjit – Thomas Mann

Un spațiu al repaosului total, o meditație asupra trecerii timpului. Chiar la momentul potrivit.

66 ani: Nu există țară pentru bătrâni – Cormac McCarthy

Un șerif, două milioane de dolari și un psihopat. Un fel de sex, drugs and rock`n`roll pentru cei cu articulații șubrede. Ah, da, și o măsură de frații Coen.

67 ani: Meditații metafizice – Decartes

Cugeți, deci exiști. Exiști, deci citești Descartes. Voința ne permite să fim liberi. Deci, lasă totul baltă și citește Descartes.

68 ani: Zidul – Jean Paul Sartre

Această carte nu este o cheie către o noapte mai suportabilă, dimpotrivă, îţi trezeşte demonii şi te constrânge să te întrebi: cât poate suporta un om?

69 ani: Al doilea sex – Simone de Beauvoir

Pentru misoginul(a) din tine. Vă știți voi care sunteți.

70 ani: Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt

Un bilanț existențial, devenirea unei conștiințe. N-ai voie să mori fără să o citești.

71 ani: Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr – C. S. Lewis

Dacă nici bunicii nu te mai caută în coarne, atunci cine? Și bine fac.

72 ani: Complexul lui Portnoy – Philip Roth

„Sînt un Raskolnikov al labagiilor – dovezile cleioase mă-mpresoară!” Acum poți să o citești cu ambele mâini.

73 ani: Generalul armatei moarte – Ismail Kadare

Mai ales când vine seara, e groaznic să n-ai ce face. Ai prefera să cutreieri prin munţi şi să dormi în cort, dar tot ce știi, tot ce îți aparține, armata lucrurilor tale personale, se află acolo, în afara timpului, încremenită, calcifiată, acoperită de pământ.

74 ani: Un om sfârșit – Giovanni Pappini

La urma urmelor, să spunem adevărului pe nume, oricât ar fi de dureros: ești un ignorant! Ai ciupit de peste tot, ai răscolit toate, ai pipăit și ai mirosit tot ce se poate cunoaște, te-ai dat cu capul de incognoscibil, dar n-ai adâncit niciodată nimic. Nu există artă sau filosofie în care să poți spune că ești cu adevărat stăpân absolut. Nu ai nicio specialitate; nu ai un câmp de preocupări, fie chiar o mică grădină de zarzavat pe lângă casă, în care să te simți cu adevărat acasă, în care să poț privi de sus pe cel ce-ți ies în cale. Vorba autorului.

75 ani: Arhipelagul Gulag – Alexandr Soljenițin

Supliment alimentar pentru nostalgici incurabili.

76 ani: Moby Dick – Herman Melville

Îți vom spune Ishmael. În fond, de aici a început totul.

77 ani: Așteptându-l pe Godot – Samuel Beckett

Lacrimile lumii, la fel ca ale tale, sunt imuabile. Dar să nu ne mai vorbim de rău epoca. Ea nu e deloc mai nenorocită decât cea de dinaintea ei. Şi nici de bine să n-o vorbim. Hai mai bine să nu mai vorbim deloc.

78 ani: Doamna Dalloway – Virginia Woolf

Orele fundamentale ale unei zile de iunie. Și despre dramele pe care le tăinuim în cele mai mărunte momente ale vieții cotidiene.

79 ani: Bătrânul și marea – Ernest Hemingway

Peștele se mănâncă musai cu sare și lămâie.

80 ani: De la moarte până în zori – Thomas Wolfe

Singurele două certitudini sunt taxele și moartea.

81 ani: Zgomotul și furia – William Faulkner

O carte dată dracului.

82 ani: Scurtă istorie a timpului – Stephen Hawking

Este timpul ireversibil? Și tu, la fel ca și mine, la fel ca și noi restul, ne-am bucura să fie așa.

83 ani: Ființă și timp – Martin Heidegger

Unde și încotro, întrebări pe care ți le-ai mai pus și altădată, sunt preocupări care ar fi bine să rămână învăluite în mister.

84 ani: Micul Prinț – Antoine de Saint-Exupéry

Ce bine! Îl vezi iarăși, nu l-ai mai dibuit din copilărie. Ți-era dor de el. Nu, nu e o pălărie, e un nenorocit de elefant înghițit de un șarpe boa.

85 ani: Cartea roșie – Carl Jung

Uneori lucrurile se pot termina brusc și fără niciun avertisment. Dovada este aceasta carte.

86 ani: Lirica exilului – Ovidiu

Pragul durerii în forma unei introspecții surprinzător de moderne. Un soi de frecție cu petrol la reumatism. Leacurile băbești (alea care funcționează) sunt cele mai bune.

87 ani: Sculptând în timp – Andrei Tarkovski

Cartea asta e la fel de interesantă, și nu glumesc, ca drumul Călăuzei de la stânga ecranului (Zonei), la dreapta ecranului (Zonei). Frații Strugatsky consimt!

88 ani: Viața mea – Charles Chaplin

Celor care te ascultă, mergi și spune-le: nu vă descurajați! Suferința care ne-a cuprins este doar un efect al lăcomiei, al amărăciunii celor care se tem de progresul uman. Dar ura va trece, dictatorii mor, iar puterea se va întoarce la popor.

89 ani: Moartea și busola – Jorge Luis Borges

Fantezii metafizice? Da, vă rog.

90 ani: Detectivii sălbatici – Roberto Bõlano

Accidente metafizice? Cum să nu!

91 ani: Mătura sistemului – David Foster Wallace

Labirintul din care trebuie să ieși. Din care nu poți să ieși.

92 ani: Tratat de istoria religiilor – Mircea Eliade

Alege una și rămâi cu ea, oricum e prea târziu să te mai sucești.

93 ani: Republica – Platon

Re-osteneală.

94 ani: Trilogia cunoașterii – Lucian Blaga

Lectură pentru miezul nopții despre bezna din interiorul nostru, a fiecăruia.

95 ani: Cartea neliniștirii – Fernando Pessoa

Despre o viață alternativă, trăită în solitudine, în ermetism, despre un trai mai degrabă visat, fără nicio pretenție, a cărei singură companie sunt emoțiile.

96 ani: Revolta lui Atlas – Ayn Rand

Egoismul ca valoare umană unică, a individului ca ființă eroică, a cărui scop final este fericirea supremă.

97 ani: Odiseea – Homer

Nicăieri nu e mai bine ca acasă. Mai ales când e foarte probabil că deja ai dat în mintea copiilor, ori poate ești dus cu pluta, iar metoda de deplasare e în ritm de hopa-hopa-Penelopa! (sau de tik-Itaca).

98 ani: Ulise – James Joyce

A venit momentul. Până acum ai mințit pe toată lumea că ai citit-o. Oricum nu te credea nimeni. Și nici tu nu-i credeai pe alții. E ok, nici nu ai cum să o faci mai devreme de atât.

99 ani: Jurnalul unui om dezamăgit – W. N. P. Barbellion

Nu poți trăi un veac (sau pe aproape) și să nu citești Jurnalul unui om dezamăgit. Oricât de îmbelșugată ți-a fost viața.

100 ani: Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez

Felicitări, ai reușit. În timpul ăsta ai pierdut doar 32 de războaie, un număr acceptabil după toate standardele. Lumea nu mai e nouă, iar toate lucrurile din ea au nume. Ai terminat de descifrat toate pergamentele, iar ce ai aflat e că tot ce stă scris în ele este irepetabil dintotdeauna și pentru totdeauna, iar cei care sunt osândiți la un veac de singurătate nu mai primesc o a doua șansă pe pământ.

100+ Sunați-l pe domnul Șora!