De șase ori adevărul
Era în plin război mondial. Vera, fată de București, stătea la cămin, la Școala de fete. Moștenind frumusețea mamei sale, cucerește bărbat după bărbat: elevi din clase mai mari, bărbați căsătoriți, colegi de afaceri ai tatălui său. Relațiile erau, însă, efemere, pentru că Vera voia tot.
Misandria, spune DEX, înseamnă aversiune morbidă, repulsie patologică față de bărbați și se poate manifesta în varii feluri: ură, frică, furie, dispreț, discriminare, violență etc. Am putea-o numi și sora misoginismului. O reprezentantă celebră a genului este Vera Renczi, prolific criminal în serie, supranumită și Văduva Neagră pentru felul în care își lichida iubiții când o pălea gelozia.
Foto: Monica Silva
Numele ei de fată este necunoscut, iar cele mai multe surse suțin că s-a născut în 1903, la București, într-o familie înstărită: tatăl ei, un influent om de afaceri român; mama, o superbă descendentă a unei familii nobiliare maghiare. În aceste condiții, copilăria Verei a fost una lipsită de griji. Doar până la 13 ani, când mama ei moare brusc și tatăl decide să se mute cu ea la Berkerekul, în Serbia, unde închiriază un mic castel, la marginea cochetului orășel.
Era în plin război mondial. Vera este înscrisă la Școala de fete și, pentru că tatăl ei e mai mereu în călătorii de afaceri, stă la cămin. Aici, comportamentul ei se schimbă semnificativ: moștenind frumusețea mamei sale, cucerește bărbat după bărbat: elevi din clase mai mari, bărbați căsătoriți, colegi de afaceri ai tatălui său. Relațiile erau, însă, efemere, deoarece Vera voia ca amanții ei să stea tot timpul cu ea, ceea ce, bineînțeles, nu se întâmpla, așa că tânăra devenea suspicioasă, isterică, cu scenele de gelozie de rigoare.
Deși nu împlinise încă vârsta majoratului, adolescenta se putea mândri cu un număr uriaș de amanți și de aventuri care scandalizaseră societatea locală. Nimeni nu se aștepta ca tânăra să își uite moravurile, însă miracolul se produce atunci când îl cunoaște pe Karl Schick, un influent bancher austriac, scrie Descoperă.ro.
Scrisoarea a I-a și a II-a
Vera și Karl se căsătoresc și au un copil, pe Lorenzo. Mariajul lor părea fericit, dar orele lungi de muncă ale lui Schick o fac pe Vera suspicioasă că soțul ei s-a încurcat cu cineva. Schick dispare brusc. Când este întrebată, Vera le spune apropiaților că a primit vestea că soțul ei murise într-un accident de mașină.
După un an de doliu, n-a stat mult pe gânduri și s-a recăsătorit. De data aceasta, cu un bărbat mult mai bogat și mai apropiat de vârsta ei: Joseph Renczi. Nici acest mariaj nu are însă parte de un final fericit: la doar câteva luni de căsătorie, dispare și Joseph, la fel de brusc. Vera reia scenariul cu epistola: le spune prietenilor și familiei că a primit o scrisoare în care soțul ei o anunță că relația lor s-a sfârșit și că o va părăsi. Era clar: nu căsniciile constituiau punctul ei forte.
Vera era deja o femeie superbă, căreia cu greu îi rezista orice bărbat. În plus, moștenind averea celor doi soți, devenise și foarte bogată, așa că a schimbat strategia: a început să petreacă în cercuri mai înalte, la Viena, unde punea ochii doar pe bărbați aflați în trecere sau cu misiune în capitala austriacă. Cu cei seduși, se întorcea la castelul din Berkerekul. Uneori, aventura dura câteva luni, alteori, câteva săptămâni sau doar câteva zile. Toți amanții ei, însă, au dispărut subit, după o potrivită doză de arsen. De câte ori era întrebată unde îi sunt iubiții, Vera răspundea invariabil: au sedus-o și au abandonat-o.
Cine știe câți bărbați ar mai fi murit dacă în ecuație nu apărea și o altă femeie geloasă, o soție care își suspecta soțul că o înșeală și care, cu acest mobil, a mers pe urmele lui până în pânzele albe, adică în cuibușorul de nebunii al Verei Renczi. Când vede că soțul ei nu e de găsit, anunță poliția, care descinde în pivnița cu vin a Văduvei Negre și dă peste 35 de sicrie din zinc ce găzduiau cei 32 de ex-amanți ai Verei, pe cei doi foști soți ai ei și pe Lorenzo, ucis pentru că ar fi descoperit sicriile și a șantajat-o pe mama sa. Toți muriseră otrăviți.
Minciuna are picioare lungi
Povestea Verei Renczi are toate ingredientele pentru a deschide orice tabloid din lumea asta, dar a fascinat și lumea academică. Știrea este însă despre altceva: am ales-o drept pildă pentru concluziile unui studiu publicat joi, în Science, despre fake news: o poveste falsă se propagă mult mai mult și (de șase ori) mai repede ca una adevărată. Universul analizei publicate de Science a presupus cca. 126 000 de mesaje postate de trei milioane de utilizatori Twitter, de-a lungul a mai bine de zece ani, despre știri controversate. Date care fac din ea probabil cea mai importantă cercetare pe acest subiect, unul cu o tradiție destul de veche.
Întrebarea este așadar, dacă Vera Renczi a existat sau nu. Cred că nu, pentru că multe detalii importante ale poveștii ei scârțâie și nu există dovezi, documente care să le ateste veridicitatea:
Berkrekul. Nu exită o așezare cu numele acesta. Fiind vorba de nordul Serbiei, cum precizează cele mai multe surse, cea mai plauzibilă așezare este Becicherecul Mare sau Zrenjaninul de azi, din Banatul Sârbesc, numai că nimeni n-a auzit încă de vreo Vera Renczi, nici măcar profesori universitari de drept sau ai Academiei de Poliție. La cât de populară este însă povestea, e greu de crezut că ea nu s-ar fi păstrat și în folclorul local. Scepticii pot fi convinși de presa vremii. Una din publicațiile importante ale Serbiei, Politika, are toată arhiva sa accesibilă și online, din 1904 încoace. Nu există articol despre Vera Renczi sau despre vreo femeie care să fi otrăvit 35 de bărbați. Să fi scăpat jurnaliștilor vremii un asemenea caz, când ei scriau regulat despre procese și crime mult mai puțin tulburătoare?
Datele. Povestea Verei Renczi a fost publicată, la 19 mai 1925, într-un ziar american fiind preluată în câteva zile de mai multe publicații din Europa și de peste Ocean. Așadar, în doar nouă ani (1916-1925), terifianta Văduvă Neagră, născută în 1903, a avut două mariaje, o armată de iubiți și a născut un copil, perioadă în care a mai fost și ultima iubită a 34 de nefericiți. Când poliția a descoperit grozăviile ei, Vera avea doar 22 de ani.
Dovezile. Nu există documente scrise legate de Vera Renczi. Singura dovadă pare a fi doar articolul zero, cel din 19 mai 1925, trimis printr-o telegramă de un oarecare Otto B. Tolischus, fiind vorba probabil de celebru corespondent Otto D. Tolischus, căzut prizonier la japonezi în Al Doilea Război Mondial.
Despre Vera circulă două fotografii. Prima este a Mariei Elena Milagro de Hoyos, cunoscută pentru că a fost dezgropată de medicul ei, la doi ani după ce a murit, iar doctorul a trăit cu cadavrul ei ani în șir.
A doua imagine, mai catchy, bântuie pe Internet din 17 martie 2012, când The Mirror a folosit poza fotomodelului Patriciei Belda Martinez pentru a ilustra un articol despre Vera. Tabloidul și-a cerut apoi scuze pentru gafa comisă. As usual.
Am putea continua șirul dilemelor întrebându-ne cum își procura Văduva Neagră otrava și, mai ales, de ce n-a intrat nimeni la bănuieli după cele 35 de sicrie comandate? Călătoria continuă.
Surse:
http://bit.ly/2oYp6CU
http://bit.ly/2IlBd50
http://bit.ly/2HoZPsn
http://bit.ly/2IimZlh
http://bit.ly/2tEUxqA