/ Sci-Tech

Domnul iTrandafir sau cum educăm școala

Am crescut într-un sistem educațional pe al cărui frontispiciu imaginar stăteau, cu litere îngroșate și de-o șchioapă, vorbele unui criminal: Învățați! Învățați! Învățați! Chiar și așa, piesa de rezistență a generației în care am crescut era despre cu totul altceva. Numai că sistemul avea și susținători, fani Modern Talking.

E imposibil să nu-i fi întâlnit deja: se laudă prin țară, cu narcisismul social de rigoare, că epoca comunistă a fost una grozavă, în care se făcea carte, „nu ca acum”. Acum, când România este guvernată de cei mai înrăiți ex-fani Modern Talking, adică, după toate modelele etice ale sistemului educațional care i-a crescut: uz de fals, corupție, nepotism, intoleranță etc. În plus, pentru cei care ați deschis mai târziu computerele, cărțile epocii invocate se deschideau cu zâmbetul tâmp și cravata cu blacheuri a lui Nicolae Ceaușescu + versurile unui imn compus de versificatorii infantili ai regimului: „Azi partidul ne unește/ Și pe plaiul românesc/ Socialismul se clădește/ Prin elan muncitoresc.” Se știe: orice produs media deschide cu ce are mai bun.

Demagog de școală nouă

Așadar, de aici venim, acestea ne sunt rădăcinile formale, iar din 1989 până astăzi nu s-au schimbat prea multe: miniștrii sunt la fel de certați cu gramatica; inspectoratele școlare au rămas aceleași inutile focare de corupție și control (pilda cea mai clară a inerției sistemului de odinioară); orele în particular au supraviețuit și ele; resursele umane calificate, cu vocație, se împuținează iar neaveniții sporesc; conținuturile manualelor cu miză identitară sunt abordate cu aceeași teamă și atitudine provincială; infrastructura, statistic vorbind, este la fel de precară, dacă nu chiar mai proastă, iar coridoarele instituțiilor de învățământ te primesc, și azi, cu eternele și desuetele portrete ale unui panteon românesc cu atenție stabilit încă de comuniști. Nimic din culoarea, funcționalitatea și perspectivele de piață ale unei școli occidentale. De unde și plecarea, în număr atât de mare, a elevilor și studenților din țară.

Vorbesc, desigur, de marea majoritate a cazurilor, nu de excepțiile sistemului. În tot acest univers, Domnul Trandafir pare un Highlander întârziat. De l-ar vedea creatorul său, alături de ceilalți lingăi-cheie ai regimului comunist, ar zâmbi probabil cu același cinism ca în vremea aplauzelor neîntrerupte.

Sistemele educaționale, ca orice „uriași”, se mișcă mai greoi, nu sunt dispuse la schimbări bruște și prea mari, asemeni altor instituții de stat din partea aceasta de lume. Citesc, însă, că nici Occidentul nu se simte foate bine: Franța nu mai vrea „revoluție” și s-ar întoarce la sistemul de predare clasic. Asta ar confirma „mintea de pe urmă a românului”: noi nici măcar nu am plecat de tot de acolo. Puțin mai la nord, spre deosebire de noi, scandinavii sunt în avangardă: încearcă imposibilul, pentru a înnoi și eficientiza cât mai mult sistemul. Se pare că le și iese.

Care e atunci opțiunea câștigătoare, pe ce drum s-o apuce școala românească pentru a ieși din mediocritatea actuală?

Brain rain

Credeți-mă, viitorul nu sună bine deloc. Gândiți-vă că tot tabloul descris mai sus, cu fundalul lui nefericit, persistă într-o lume în care experții, think tank-urile și mass media țărilor dezvoltate vorbesc tot mai mult de inteligență artificială, realitate augmentată și virtuală, roboți, inginerie genetică, energii alternative, colonizarea planetelor și alte subiecte care impun, încet, încet, o altă realitate. Vorbele sunt acoperite de fapte, adică de cercetare, testări și producție. La noi, sunt subiecte care aproape nu există în agenda publică.

Cine nu va ține însă pasul cu ritmul de dezvoltare tehnologică actuală, riscă orice, inclusiv să dispară din istorie. Secolul 21 nu va fi religios, ci unul cât se poate de tehnologizat. E mult fake news și Idiocracy în lume astăzi, dar campionii viitorului vor fi cei cu IQ la purtător. De aceea, educația și cercetarea sunt domenii vitale pentru viitorul oricărei societăți mature.

Ce am putea face, așadar, pentru a putea articula sistemul educațional autohton actual într-unul viabil? Am ales câteva taguri. Vizionare plăcută!

Premisa

Creativitate

Adulți „deștepți” și redefinirea relației profesor-elev:

Input tehnologic&inteligență digitală

Gamification

Marius Cosmeanu

Marius Cosmeanu

Scriu publicistică de vreo 15 ani: Cotidianul, Academia Cațavencu, Corso, România liberă & more. Povestea mi-a adus un premiu european și unul american de presă. Savantgarde e fructul maturității.

Read More
Domnul iTrandafir sau cum educăm școala
Share this

Subscribe to Savantgarde