Fotograful fulgilor de nea

Contemporanii priveau pasiunea sa cu o anumită reținere și o considerau cam nelalocul ei. Răbdarea și ambiția sa de autodidact s-au impus, însă, în timp.

Fotograful fulgilor de nea

În ianuarie 1885, după vreo trei ani de încercări și eșecuri, Willie Bentley, un tânăr din Jericho, așezare de vreo 5 000 de suflete din nord-estul Statelor Unite, a fost primul om care a reușit să fotografieze un fulg de nea și care a descoperit că fiecare fulg este unic (abia după el a început lumea să spună că nu există doi fulgi identici). Willie avea 20 de ierni.

„La microscop am descoperit că fulgii de nea sunt de o frumusețe miraculoasă și mi se părea trist că această frumusețe n-a putut fi admirată și de alții. Fiecare cristal era o capodoperă și niciuna din forme nu se repeta. Când un fulg se topea, forma ei unică se pierdea pentru todeauna, frumusețea ei extraordinară dispărând fără a lăsa în urmă vreo mărturie materială e existenței ei”, scria Bentley în 1925.

Încă de când era puști, Willie a fost pasionat de fenomenele naturii. Fulgii de zăpadă îi privea însă cu o fascinație aparte. La început, în primii ani, a încercat să-i deseneze, dar nu apuca niciodată să termine pentru că fulgii se topeau. Într-o bună zi, frustrarea i-a fost alungată de părinți, care i-au luat un aparat de fotografiat dotat și cu un microscop, combinație numai bună pentru a imortaliza micile cristale de apă.

Contemporanii îi priveau pasiunea cu o anumită reținere și o considerau cam nelalocul ei, dar răbdarea și ambiția de autodidact ale lui Wilson s-au impus în timp: de-a lungul a patru decenii a realizat mai bine de 5 000 de capturi de fulgi de zăpadă, recordul fiind atins în timpul unui viscol puternic din 1928, când a pozat mai bine de o sută de fulgi.

Microfotografiile sale cu cristale de zăpadă au fost achiziționate de instituții și universități din întreaga lume iar în 1903, Bentley a donat o colecție de aproape 500 de fotografii celebrului institut Smithsonian pentru a fi sigur că vor fi păstrate la loc ferit de foc sau alte prăpăduri. Cariera sa este completată de numeroasele articole publicate în reviste de prestigiu ca Scientific American și National Geographic.

La vârsta de 66 de ani, Bentley a publicat și Snow Crystals, o carte cu peste 2 400 de imagini de cristale de zăpadă, prin care a încercat să prezinte lumii efortul său de o viață. Câteva luni mai târziu, la 23 decembrie 1931, Bentley moare, cum altfel?, de pneumonie, în casa sa familială din Jericho. Drept recunoaștere pentru contribuția sa la cunoașterea fulgilor de zăpadă, astăzi mai este alintat și „Snowflake” Bentley.