/ Natură

Când ne simt prezența, animalele sălbatice aleg viața de noapte. INTERVIU

Săptămâna trecută, The Guardian scria despre un studiu care arată că prezența omului în arealul animalelor sălbatice le face mai nocturne. Am căutat-o pe Kaitlyn Gaynor, autoarea studiului și doctorandă a Universității California, pentru câteva întrebări legate de cercetarea ei. Mi-a și răspuns prompt, cu puțin înainte de plecarea ei spre Africa, pentru un alt proiect:

Foto deschidere: Porci mistreți căutând de mâncare lângă unui gunoi din Barcelona. Credit: Geslin Laurent.

Care a fost ideea principală a cercetării?

Am vrut, grupul nostru de cercetători, să aflăm impactul pe care îl au oamenii asupra populațiilor de animalele sălbatice, pe lângă efectele directe ale distrugerii habitatului lor ori vânatul excesiv. Pentru că simpla prezență a oamenilor poate avea efecte serioase asupra comportamentului acestor animale, chiar dacă ele nu sunt imediat vizibile sau ușor cuantificabile.

Împreună cu colegi mei, am observat printre datele noastre un pattern suprinzător: animalele par a fi mult mai active noaptea când trăiesc în preajma oamenilor. Odată ce am avut acest fir de informație, am început să săpăm prin literatura de specialitate și am constatat că fenomenul era destul de răspândit, așa că ne-am apucat să vedem ce amploare au aceste efecte și să le cuantificăm tăria.

Până la urmă, am inclus în analiza noastră 141 de studii de caz, 83% dintre ele indicând o anumită creștere a vieții nocturne a animalelor din zonele cu activitate umană. Când am pus toate cazurile individuale laolaltă, rezultatul a fost unul surprinzător și impresionant în egală măsură: activitatea umană creează un univers natural nocturn. Mamiferele studiate de noi au fost, în medie, de 1,36 de ori mai nocturne acolo unde exista prezență umană. De exemplu, un animal care în mod natural își împarte activitatea între noapte și zi, în preajma oamenilor și-a mărit activitatea nocturnă cu 68%.

Urban-fox-scavenging
Foto: Vulpe roșcată în Londra.
Credit: Jamie Hall.

Ce n-a fost cum v-ați propus?

Chiar dacă ne așteptam să găsim o tendință de creștere a nocturnalității printre animalele sălbatice care trăiesc în preajma oamenilor, am fost totuși surprinși de consistența rezultatelor. Răspunsul animalelor la orice tip de ativitate umană este puternic, chiar și atunci când nu există o amenințare directă la adresa lor. Asta ne spune că simpla noastră prezență în preajma lor este suficientă pentru a le perturba comportamentul natural.

Deși ne e clar că animalele își modifică puternic comportamentul în preajma oamenilor, nu știm încă exact care sunt consecințele acestor schimbări la nivelul fiecărui animal în parte sau la nivel de populație. Multe animale studiate de noi sunt adaptate la viața diurnă, dar s-ar putea ca ele să nu reușească să comunice, să își procure hrana sau să se ferească de prădători la fel de bine și pe întuneric. Mai mult, ca urmare a creșterii nocturnalități, s-ar putea să fie compromisă chiar reproducerea unor specii și supraviețuirea lor.

Totuși, este și o veste bună: divizarea ciclului de 24 de ore demonstrează existența unui mecanism prin care oamenii și animalele sălbatice pot conviețui. Atâta timp cât animalele își vor putea satisface nevoile de bază în timpul nopții, ele vor putea supraviețui și în medii naturale dominate de om. Ele vor evita întâlnirile directe omul, întâlniri care uneori ar putea însemnaa un potențial pericol pentru ambele părți. În Nepal, de exemplu, tigrii și oamenii împart același spațiu din pădure, dar la diferite ore ale zilei, reducând astfel riscurile unui conflict direct între oameni și aceste carnivore mari.

Urban-fallow-deer-in-street-at-night-time-1
Foto: Cerbi lopătari pe străzile Londrei, după ce se lasă liniștea în oraș.
Credit: Jamie Hall.

Ce urmează de aici încolo?

E nevoie de cercetări viitoare pentru a înțelege în ce măsură schimbările comportamentale ale animalelor afectează speciile vulnerabile sau dacă ele permit conviețuirea cu oamenii pe o planeta suprapopulată. Se pare că urmările acestor schimbări vor depinde de contextul creat între speciile de animale și oameni.

Uite un aspect interesant: mamiferele din trecut, strămoșii noștri, erau exclusiv nocturni pentru că dinozaurii erau peste tot, terifianți și activi de-a lungul întregii zile. Abia după dispariția dinozaurilor au început mamiferele să exploreze viața diurnă. Iar acum, când oamenii sunt peste tot, terifianți și activi de-a lungul întregii zile, trimitem restul mamiferelor înapoi în întuneric.

-Geslin-Laurent--1-of-3-
Foto: Castor în centrul Orleansului.
Credit: Geslin Laurent.

Ce lipsește din tablou?

Studiul nostru nu a urmărit multe din speciile care evită ariile cu prezență umană, chiar și noaptea. Aceste animale sunt mai vulnerabile la efectele extinderii amprentei umane. Este de preferat să păstrăm ariile sălbatice complet libere de prezența umană, pentru a conserva cele mai vulnerabile și mai sensibile specii de mamifere. Nu toate animalele sunt dispuse sau pot să treacă la un stil de viață nocturn, când mediul lor este invadat de om.

Doar pentru că nu vedem zi de zi viața sălbatică din jurul nostru, nu înseamnă că ea nu există, nu e acolo. E important să fim înțelepți în privința felului în care activitățile noastre pot modela comportamentul și habitatul animalelor. Și ar trebui să ne amintim toți că împărțim planeta cu mult alte specii care tocmai trec la o viață nocturnă.

Uite și câteva exemple de specii incluse în analiza noastră, specii predominant diurne în absența omului, dar care au devenit predominant nocturne când omul a apărut în arealul lor:

-Geslin-Laurent--3-of-3-
Foto: Bursuc care trăiește într-un cimitir din sudul Londrei.
Credit: Geslin Laurent.

Ursul malaez din pădurile tropicale ale Sumatrei, Indonezia
Nocturnalitate de 19% la prezență umană scăzută și de 90% la o prezență mare (cercetători la plimbare prin pădure).
Griffiths & Van Schaik, 1993

Leopardul din Gabon, Africa Centrală
Nocturnalitate de 46% în ariile în care nu se vânează animale sălbatice și de 93% în ariile în care se vânează îndeosebi animale sălbatice.
Henschel & Ray, 2003

Mistreții din arile urbane sau sălbatice ale Poloniei
Nocturnalitate de 48% în pădurile naturale și de 90% în zonele metropolitane.
Podgórski et al., 2013

Leii în Tanzania
Nocturnalitate de 17% în ariile protejate și de 80% pe pășunile cu activitate umană.
Maddox, 2003

Urșii bruni din Alaska
Nocturnalitalitate de 33% la prezență umană redusă și de 76% la o prezență ridicată (turiști care urmărea viața sălbatică). Sunt date despre urșii care nu conviețuiesc cu oameni. Realitatea ne sugerează, însă, că o conviețuire cu oamenii ar putea reduce acest efect.
Wheat & Wilmers, 2016

Marius Cosmeanu

Marius Cosmeanu

Sunt în presă de vreo 15 ani, la Cotidianul și Corso în primul rând. Povestea mi-a adus un premiu european și unul american de jurnalism. Ajuns aici, aș, spune că Savantgarde e fructul maturității.

Read More
Când ne simt prezența, animalele sălbatice aleg viața de noapte. INTERVIU
Share this

Subscribe to Savantgarde