Jurnal de pandemie, Budapesta, 15 aprilie
La 37 de zile de când a fost declarat primul caz covid-19, lucrurile par a fi ținute sub control de către autoritățile Ungariei. În ajun de Paște, probabil pragul de 1000 de cazuri va fi depășit.
Pentru unii, aceste cifre reprezintă un imens succes, alții le privesc cu neîncredere. Este perioada în care zvonurile se răspândesc cu viteză virusului.
Virusul, care la început părea a fi doar o viroză pentru marea majoritate asimptomatică, printr-un singur strănut ne-a schimbat toată existența, bon-tonurile, protocolul întâlnirilor, ticurile, privirile, reacțiile și, de ce nu, docilitatea. Unii visează la doza O2 -ului ca la un drog, altora le este frică de el.
Lozinca leninistă de altădată „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!” a fost schimbată cu formula: „Testați, testați, testați!”.
Starea de urgență instaurată, urmată de închiderea granițelor, magazinelor, impunerea distanțării sociale, par a da roade. Cu toate acestea, numerele infecțiilor noi trezesc semne de suspiciune în rândul populației.
O fi minune? O fi măsurile impuse? O fi faptul că nu se face teste? Acest „o fi” este multiplicat zvonistic pe la mai toate casele și curțile. Până în momentul de față, Ungaria a realizat 27 826 de teste, față de Austria 126 287 sau România 51 802. Auzi tot mai mult zvonul că nu aici prea se testează.
Cum Reacționează oamenii?
Față de acum două săptămâni, când lumea era speriată de situație, „Starea Națiunii” este acum radical schimbată.
În weekend, am ieșit în parcul din preajmă. E o primăvară frumoasă în Budapesta și o plimbare prin parc pare să fie de bun augur pentru oricine. Incomoditatea, atât fizică cât și psihică, datorate obligativității de a purta masca medicinală, se simte. Nu am văzut încă nici o persoană care e OK cu acest nou atribut apărut în viața noastră.
Deși panourile publicitare sunt împânzite cu imagini care vor să te convingă cât de „cool, trendy și responsabil” poți fi, oamenii se simt jenați să o poarte. Cea mai vizibilă reacție o vezi la copiii plictisiți să se joace mereu de-a doctorul când ies afară.
Realizez că în această plimbare sunt printre puținii oameni care poartă mască. Unii mă privesc cu suspiciune, alții zâmbesc pe sub mustață. După vreo 30 de minute de plimbat, la trecerea de pietoni, așteptând să se facă verde, văd o fetiță care îl trăgea de mânecă pe taică-su, arătând cu degetul spre mine: „Tată, uite o tanti creață că mine cu mască. Nu-i așa că masca mea este mai frumoasă?” Nu îmi dau seama dacă ea era mai fericită sau tatăl, care probabil s-a chinuit zile în șir să îi explice de ce e bine să poarte masca. Când a trecut pe lângă mine i-am spus că are cea mai frumoasă mască. Am simțit că vorbele mele ar putea fi un argument pe viitor. :D
Tinerii se plimbă în gășți și beau bere. Îndrăgostiții se plimbă de mână. Căldură a mai alungat panică și teamă de virus. Probabil și faptul că au trecut săptămâni în care numărul este de aproximativ 1000 de cazuri. Toți „vecinii” o duc rău, iar Ungaria stă foarte bine.
Unii cred cu tărie că străinii au adus virusul: fie străinii săraci din țări exotice, fie middle-class-ul fancy care lucrează în startupuri tech și călătoresc mult. Închiderea granițelor sau, mai exact, nelăsarea străinlor să mai intre în Ungaria e văzută ca o decizie de a-ți proteja oamenii de virus. Și uite așa, cu străini mai puțini, ne putem plimbă în voie. Agentul străin care ne poate infecta e ținut departe, la distanță. Guvernul are mâna de fier.
Altă categorie e exact opusul. Cârcotaș și stangist de felul lui, nu crede nimic. Urlă că nu se fac teste. Dezinfectează ca vesticii, poartă mășți, respectă autoizolarea. Se așteaptă la un tsunami de mii de cazuri care o să vină după Pașți cel mai probabil. Tot aici intră și expații. Fiind ancorați și în țările lor de origine, cel mai adesea vestice, unde cazurile ating cote alarmante, sunt foarte sceptici de ce văd în jur. Lejeritatea cu care unii tratează situația le provoacă prea multe nelinișți.
Care din părți are mai multă dreptate? Cu siguranță timpul va dezlega misterul și ne va arată dacă doar guvernul ascunde situația reală sau pur și simplu, coronavirusul a decis că în Ungaria nu se simte ca acasă.