/ Sci-Tech

Martirii științei

433 î.Ch. Filosoful și medicul grec Empedocle este cunoscut drept primul om care și-a dat seama că Luna strălucește prin reflectarea luminii. Empedocle poate fi considerat și primul chimist al lumii, prin contribuția sa importantă la natura materiei. Altădată, însă, se credea Dumnezeu. Pentru a le demonstra suporterilor săi că e nemuritor, s-a aruncat în craterul Muntelui Etna. Vulcanul a scuipat la un moment dat una dintre sandalele lui de bronz, dar proprietarul lor n-a mai dat semn de viață de atunci.

1500. Primul zbor al unei rachete cu om la bord a fost realizat de un oficial al dinastiei chineze Ming, pe nume Wan Hu. El a construit un scaun cu roți căruia i-a atașat 47 de rachete umplute cu un amestec de cărbune, salpetru (azotat de potasiu) și sulfură drept combustibil. Așezat în scaunul împletit din nuiele și purtând în ambele mâini câte un zmeu pentru a menține zborul și a făcut semn asistentului său să aprindă rachetele de sub el. Fitilul a ars, praful de pușcă s-a aprins și s-a produs o explozie spectaculoasă. Asistentul lui Wan Hu se uita spre cer pentru a primi un semn de la meșterul său, dar degeaba. Când norii de fum s-au ridicat, n-a mai rămas nimic: nici scaun, nici zmei, nici Wan Hu. Experimentul ar fi trebuit să însemne un succes uriaș, dar, evident, n-a mai existat nicio tentativă de a-l repeta.

1787. Setea de cunoștințe medicale l-a făcut pe marele chirurg și anatomist scoțian John Hunter să injecteze puroi din rana unei prostituate infectate cu gonoree în capul propriului său penis, ca să vadă cum se transmite boala. Din nefericire pentru Hunter, prostituata a ales să ia proba din rănile de sifilis, de care, de asemenea, suferea. O gafă care va amâna nunta scoțianului trei ani de zile, iar de boală nu s-a vindecat complet niciodată. A fost o veste proastă și pentru venerologie, deoarece Hunter a tras din greșeală concluzia că gonoreea și sifilisul sunt faze ale aceleeași infecții, încurcând studiul ambelor boli pentru ani buni.

1785. Chimistul francez Jean-Francois Pilâtre de Rozier, predispus accidentelor, și complicele său Pierre Romain au devenit primele victime din lume ale unei catastrofe aeriene, când balonul lor cu aer cald s-a prăbușit lângă Wimereux, în Pas-de-Calais, în timpul unei încercări de a zbura peste Canalul Englez. În plus, în perioada pregătirilor, de Rozier a testat și proprietățile hidrogenului: și-a umplut gura cu acest gaz și a suflat apoi pentru a forma o flacără deschisă, demonstrând astfel că hidrogenul este foarte inflamabil și că în lume sunt puține căi mai dureroase de a-ți pierde întreaga barbă.

1786. Chiar dacă nu a avut o pregătire științifică formală, suedezul Karl Wilhelm Scheele a avut o contribuție deosebită în domeniul chimiei. El a descoperit oxigenul, cu mai bine de un an înainte de Joseph Priestley, numai că nu și-a publicat rezultatele. Scheele a descoperit, însă, nu mai puțin de alte opt elemente chimice: clorul, fluorul, magneziul, bariul, molibdenul, wolframul și azotul. De fiecare dată, însă, altcineva a fost creditat pentru descoperire. Scheele ar fi putut continua cu seria marilor descoperiri dacă nu ar fi avut curiosul obicei de a gusta fiecare substanță chimică cu care lucra, inclusiv substanțe letale ca mercurul sau acidul cianhidric, aceasta din urmă, atât de periculoasă, încât inhalarea sau doar contactul cu pielea pot provoca o moarte extrem de dureroasă. Toate acestea pot fi făcute răspunzătoare de moartea sa bruscă și prematură, la masa de lucru din laboratorul său, la numai 43 de ani.

1799. Chimistul Thomas Beddoes specula că anumite „gaze artificiale” au calități curative extraordinare și propaga ideea că inhalarea hidrogenului sau a metanului ar putea vindeca tuberculoza. Beddoes și-a testat teoria suflând printr-un tub gaz metan în plămânii pacienților bolnavi de tuberculoză, celălalt capăt al tubului fiind conectat la câteva vaci flatulente ce pășteau prin apropiere. Slavă Domnului, n-a putut repeta trucul și cu hidrogen. Unul dintre momentele limită ale ciudatelor sale experimente se leagă de asistentul său de 19 ani, Humphry Davy, inventatorul lămpii de miner. Beddoes l-a convins pe Davy să inhaleze monoxid de carbon, ceea ce Davy a și făcut, cu consecințe aproape fatale. Davy a scăpat de un somn adânc și letal doar pentru că a reușit să arunce tubul prin care inhala gazul, înainte de a leșina. Beddoes l-a convins apoi pe tânărul său asistent să inhaleze și 18 litri de gaz ilariant dintr-un sac uzat.

1804. Stubbins Ffirth, un doctor din Philadelphia, avea obiceiul să bea voma proaspătă a pacienților bolnavi de febră galbenă pentru a demonstra că nu e o boală contagioasă. Ffirth nu s-a îmbolnăvit serios și spunea că s-a vindecat, dar eforturile sale erau în zadar. Febra galbenă este o boală extrem de contagioasă, dar nu se transmite decât direct prin sânge, de exemplu, dacă te înțeapă un țânțar.

1806. Polihistorul prusac Alexander von Humboldt era fascinat de descoperirea că curentul electric poate produce contracții musculare. Humboldt a făcut o serie de experimente terifiante în care îşi atașa electrozi pe diferite părţi ale corpului. Odată a petrecut o după-masă întreagă în agonie convulsivă, după ce a băgat un electrod în cavitatea lăsată de un dinte proaspăt extras. Unele experimente ale sale pe animale erau și mai traumatizante. Pentru a strânge țipari electrici pentru experimente, Humboldt și asistenții săi au dus o cireadă de circa 30 de cai într-un lac plin de țipari, unde caii au primit șocuri repetate, până când țiparii au devenit prea obosiți pentru a mai însemna vreun pericol pentru oameni. Câțiva cai leșinaseră în primele câteva minute.

1889. Talentele medicale ale medicului francez Charles Eduard Brown-Séquard au avut un rezultat neașteptat când, tânăr fiind, a înghițit mai mulți bureți puși pe o sfoară și i-a scos apoi pentru a-și putea studia propriul suc gastric. În 1854, a plecat în Mauritius, exact în timpul unei epidemii locale de holeră care a luat viața a 8 000 de oameni. A ajutat la organizarea unui spital și a băut voma victimelor pentru a testa eficacitatea opiumului în vindecarea bolii. După o însănătoșire norocoasă în 1889, la vârsta de 72 de ani, Brown-Séquard a surprins audiența de la o întâlnire a celor mai mari medici ai Europei cu o revelație intimă. Tocând testicule de căței și porci de Guineea și injectându-și masa rezultată, Brown-Séquard susținea că, fizic, este cu 30 de ani mai tânăr și că o poate „vizita” zilnic pe tânara și cea de-a treia sa nevastă, Elisabeta, fără a o dezamăgi. Al său liquide testiculaire a creat o adevărată vâlvă în industria farmaceutică a vremii și a generat un val de experimente similare pentru a crea elixirul tinereții. În final, însă, soția lui Brown-Séquard s-a despărțit de el pentru un bărbat mai tânăr, iar francezul a murit de o hemoragie cerebrală.

1989. E. Frenkel, unul dintre tot mai numeroșii specialiști în psihologie paranormală din Rusia, susținea că are o putere psihică atât de mare încât poate opri vehicule aflate în mișcare, inclusiv biciclete și mașini. Frenkel a decis la un moment dat că e pregătit pentru ceva mai mult și s-a oprit în fața unui tren marfar din Astrakhan, în sudul țării. Mai târziu, mecanicul de locomotivă povestea că atunci când a intrat în tren, parapsihologul avea brațele ridicate, capul plecat și corpul încordat. Frenkel a murit apoi de rănile pricinuite de puternica experiență.

sursa: Karl Shaw (2011) 10 Ways To Recycle a Corpse. New York: Three Rivers Press.

Marius Cosmeanu

Marius Cosmeanu

Sunt în presă de vreo 15 ani, la Cotidianul și Corso în primul rând. Povestea mi-a adus un premiu european și unul american de jurnalism. Ajuns aici, aș, spune că Savantgarde e fructul maturității.

Read More
Martirii științei
Share this

Subscribe to Savantgarde