Pentru cei interesați de cifre seci, după șapte săptămâni de la declararea stării de epidemie la nivel național, în țara asta mică avem sub 1400/80 de cazuri/decese, și nu intenționez să comentez, așa cum se obișnuiește, raportul la fiecare milion de locuitori (din cele două!)

Astăzi prefer să-mi amintesc semnificațiile delectabile ale acestei date: Ziua internațională a cărții și a dreptului de autor, Ziua internațională a bibliotecarului și a bibliotecilor publice, Ziua internațională a limbii engleze, Ziua de naștere a bardului din Stratford-upon-Avon (1564), dar și comemorarea Zilei în care atât Miguel de Cervantes Saavedra, cât și William Shakespeare au plecat într-o lume mai bună la 23 aprilie 1616 – ca să enumăr doar două dintre cele mai ilustre nume legate de această zi.

Pornind de la replica lui Prospero, fostul Duce al Milanului, trădat de propriul frate, uzurpatorul Antonio, care îi povestește fiicei lui, Miranda, cum au fost salvați de nobilul Lord Gonzalo și ajutați să supraviețuiască 12 ani în izolare pe o insulă. Da, supraviețuire (și) prin lectură! Dacă înainte de 1989 reușeam să „evadăm” prin citit din țara închisă, de ce nu am încerca și în 2020 să ieșim din criză tot cu ajutorul cărților?

În continuare, după două-trei rânduri de istorie și câteva elemente statistice recente, vom vedea cum a fost afectată industria cărții de restricțiile impuse prin măsurile menite să reducă impactul factorilor de risc de virusare a populației.

Primele două cărți în limba slovenă au fost publicate în 1550, Catechismus Catholicae Ecclesiae și Abecedarium, semnate de teologul protestant Primož Trubar. Primul atelier tipografic a fost deschis, la Ljubljana, 25 de ani mai târziu.

Odată cu dobândirea independenței, în 1991, piața cărții a explodat: cu aproximativ 6000 de titluri anual, Slovenia se măsoară cu țările scandinave și UK dacă ne raportăm la numărul de milioane de locuitori; 1400 de edituri au publicat peste 3000 de titluri de carte electronică în limba slovenă; 150 de librării individuale și trei lanțuri (o librărie la 13 000 de cetățeni); unul dintre cele mai funcționale și moderne sisteme de biblioteci din UE, cu peste 23 milioane de împrumuturi în fiecare an.

16 martie 2020 a fost Ziua cea mai neagră din istoria modernă a industriei cărții, când, prin decret prezidențial, a fost oprită activitatea și în acest domeniu, în încercarea disperată de a limita răspândirea virusului ucigaș. Subit, pentru micii editori, tipografi, scriitori, graficieni, redactori, traducători, librari, bibliotecari și anticari care au afaceri cu cărți, COVID-19 a însemnat vânzări prăbușite spre zero. Volumul tranzacțiilor online a scăzut și el, inexplicabil, în ciuda reducerilor de preț substanțiale și a acoperirii costurilor de transport al coletelor la domiciliu.

Am dedicat această filă de Jurnal de pandemie cărților, azi, 23 aprilie, din motivele evidente expuse mai sus, dar se cuvine să spun că toate sectoarele culturale din țară sunt grav afectate în această perioadă. În ciuda promisiunilor guvernamentale de sprijin, întreaga economie creativă pare imobilizată într-un fel de comă indusă, ca să folosesc un termen din terminologia medicală.

Vestea bună e că în urmă cu câteva zile am citit că se află în pregătire, pentru prima oară în ultimele 50 de zile, un program de relaxare treptată a restricțiilor, ceea ce ar include, după recentul model italian, redeschiderea cu prioritate, în condiții severe de protecție a cetățenilor, a unor frizerii, a librăriilor și a bibliotecilor. Măsuri benefice pentru igiena personală, dar și cea spirituală a locuitorilor.