Jurnal de pandemie: Istanbul, 30 martie

Trăim zile fără precedent, încă  suntem nedumeriți de ceea ce se întâmplă. Media din Turcia fiind controlată drastic de către Putere, știrile cu privire la cazurile de infectare cu coronavirus au ajuns la noi mult prea târziu. Toți am crezut că am fost ocoliți de aceasta nenorocire.

Pe 22 martie, guvernul a interzis cetățenilor de peste 65 de ani să părăsească locuințele, dar, în același timp, au a venit și cu soluții de ajutorare a celor care nu au posibilitatea să se autogospodărească. Primăriile au deja listele cu persoanele de peste 65 de ani care vor fii contactați telefonic pentru a fi întrebați dacă au nevoie de ajutor: cumpărături, plata facturilor și altele.

Izolarea recomandată, însă, nu prea este luată în serios. Nici vremea nu e de partea noastră, soarele strălucitor te îmbie să te plimbi pe malul Bosforului.

De când copiii sunt în vacanță, iar părinții, în marea lor majoritate, muncesc de acasă, traficul infernal al metropolei a scăzut cu 75%, iar poluarea a scăzut și ea considerabil. Chiar este păcat că nu ne putem plimba în voie. După declarațiile primăriei Istanbulului, se pare că și folosirea transportului în comun s-a diminuat considerabil, cu 60%.

Văd la TV nebuniile din celelalte țări: rafturi goale, cumpărături fără măsură, „sindromul hârtiei igienice”. Aici, lumea este calmă, nu a alergat să facă stocuri inutile. Paradoxal, cred că suntem o nație mai cu sânge rece (sau poate inconștienți de ce se întâmplă în lume). Avem un sistem sanitar foarte bine pus la punct, cu cel mai mare număr de paturi la terapie intensivă din Europa, grație faptului că Turcia este o țară care a investit  foarte mult în turismul medical. Cine ar fi crezut că această investiție va fi de folos cetățenilor ei.

Eh, să nu credeți că nu avem și noi probleme: prețul la o mască facială a crescut de la 0,50 lire la 5 lire (3,35 lei); prețurilor soluțiilor dezinfectante s-au mărit cu 200%; la noi, nu este spirt, ca în România, noi folosim apă de colonie cu aromă de lămâie, care, bineînțeles, a dispărut din magazine; mallurile nu s-au închis încă, dar 70% dintre magazine și-au suspendat activitățile; restaurantele, cafenelele și barurile sunt închise.

Turcia are cel mai mare număr de pensionari tineri din Europa. După vechea lege, la 20 de ani de muncă te puteai pensiona, drept pentru care avem pensionari de 40 de ani. Marea lor majoritate sunt bărbați, femeile fiind, în bună parte, casnice. Până la pandemie, bărbații aceștia își făceau veacul prin cafenele, niște localuri unde își beau ceaiul și unde își omorau timpul jucând remy sau cărți.

Ei, acum, cu măsurile astea noi, vă dați seama ce problemă majoră este pentru un turc să se autoizoleze cu nevasta. Reportera îl întreabă pe un cetățean care stă pe o bancă, în parc: „De ce nu vă duceți acasă? Este interzis să ieșiți din casă din cauza virusului.” „La mine, virusul este în casă, îmi mănâncă toți nervii”, veni răspunsul ironic.

Mai facem și haz de necaz, că altfel nu mai trec zilele. Sănătate să fie! Acum realizez cât de mult contează. Dincolo de toate, virusul ăsta ne-a făcut să înțelegem că familia e mai presus de orice. N-am mai stat împreună cu fiica mea atât de mult de când era la grădiniță. Învățăm să apreciem tot ce avem și e clar că, la sfârșitul acestei carantine, ne vom schimba mentalitatea, obiceiurile și vom fi mai uniți.