Jurnal de pandemie: Ljubljana, 30 aprilie

Lear: Nu mă lăsa, o, Cerule, la bunul plac al nebuniei!/ Nu vreau să fiu nebun./ Ține-mi mintea întreagă și nu-i îngădui să rătăcească.

(„Regele Lear” – Actul I, Scena 5)

Din păcate, optimismul pe care îl afișam în episodul de săptămâna trecută a fost adumbrit de realitate: nu s-au redeschis librăriile și nici alte mici afaceri din sectoarele serviciilor sau cel al comerțului cu produse nealimentare. Speriat, probabil, de tendința crescătoare a numărului de cazuri nou înregistrate, în țările aflate mai la vest, după ridicarea unor restricții în efortul depus pentru o revenire progresivă la normalitate, Guvernul de la Ljubljana (care, fiindcă tot veni vorba, funcționează în același palat cu Președinția slovenă fără să-și scoată ochii!) a decis amânarea luării unor decizii de relaxare până după 11 mai, dată la care expiră și interdicția impusă traficului aerian de pasageri.

Vă sugerez un experiment simplu ca bună ziua: scrieți cuvântul Coronavirus în orice motor de căutare online și veți fi surprinși de numărul de rezultate afișate. Astăzi, eu am găsit 2,55 miliarde. Mâine, probabil vor fi mai multe! Și, rețineți, am folosit doar scrierea cu caractere latine. Imaginați-vă câte altele mai sunt disponibile ortografiate în alfabetele grec, armean, chirilic, coreean, mongol și în alte abjaduri, abughide, silabare ori în sistemele logografice. O dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că este un subiect extrem de important, dar totodată delicat și imprevizibil prin consecințele neplăcute pe care le poate avea; impactul șocului provocat în doar câteva săptămâni a fost atât de mare, încât a provocat haos planetar.

Istoria nu foarte îndepărtată consemnează că, în 1918 – 1919, cea mai devastatoare epidemie din istoria omenirii s-a manifestat în trei valuri successive, cel de-al doilea fiind copleșitor în ceea ce privește gradul de contaminare și mortalitatea, mai ales în SUA, unde au fost decise măsuri de relaxare a carantinei mult prea devreme. Astăzi, când viteza de răspândire a unui virus mortal este, practic, direct proporțională cu viteza de deplasare a mijloacelor moderne de transport, pericolul unui al doilea, al treilea etc. val ne înspăimântă pe bună dreptate. Tocmai de aceea, tentația unora, chiar explicată cu argumente economice de bun simț, de a „arde” unele etape, nu este oriunde și oricând acceptabilă.

Deși în Slovenia cifrele sugerează o criză de mică amploare, iar evoluția din ultima săptămână ne duce cu gândul la depășirea momentului de intensitate maximă, guvernanții chibzuiți nu-și permit să renunțe pripit, în ciuda presiunii crescânde, la măsurile de distanțare socială și la cele de reducere a mobilității cetățenilor, pentru a evita orice risc de revenire periculoasă a infectării.

Mulți psihologi cu patalama autentică, demni de toată încrederea, încearcă să ne convingă de faptul că izolarea socială îndelungată poate avea efecte grave asupra sănătății mentale. Nu am calificarea necesară pentru a-i contrazice pe specialiști, dar consider că avem obligația civică de a accepta, cu stoicism, restricțiile menite să ne protejeze de ororile pandemiei criminale care încă nu și-a arătat toți mușchii.