SAVANTGARDE

Life & Style

?ainâmoR era icagnâts ițâC

Da, “nefirescul”, “anormalul” sunt contrariante și uneori un pic mai greu de gestionat. Felul în care ne raportăm la ele, însă, vorbește despre noi.

Natura

România sălbatică. Cea frumoasă, nu cea urâtă

„România sălbatică” a fost desemnat „Cel mai bun documentar” la Gala Premiilor Gopo de marți seara. Filmul a obținut premii și la alte două categorii. Despre povestea celor zece ani din spatele producției, am stat de vorbă cu fotograful și regizorul Dan Dinu.

Plagiatorul Poe

De curînd, într-o țară europeană, în teza de doctorat a unui important politician au fost descoperite zeci de pagini provenind din surse deja existente, fără citările adecvate.

Espresso

Fauna Flórei Borsi

Interviu cu probabil cea mai titrată și mai curtată reprezentantă a fotografiei conceptuale din Ungaria.

Espresso

Borsi Flóra faunája

Interjú a koncepcionális fotózás egyik legkiemelkedőbb magyarországi képviselőjével.

Espresso

Turcia în carantină totală

„Țac, țac, țac, toc, toc, toc”, melodia zecilor de bakırcı și sedefkar, meșterii care bat obiecte din alamă și încrustează sideful în lemnul brun de nuc. Părea imposibil ca a doua zi să fie liniște.

Invitati

Gambitul Damei: partea bună, partea rea și partea haioasă

Multă vreme, șahul a avut de suferit pentru că nu era suficient de spectaculos pentru publicul neavizat, care nu putea „vedea” calculele din mintea profesioniștilor. Serialul reușește să elimine inteligent acest handicap.

Ce bine că e dimineață

Se făcea că era prin clasa a noua. Liceul Unirea era pe cealaltă parte a Tâmpei. Am ieșit din cartier, eram mândră de asta. Mergeam zilnic în centru, aveam colegi de prin tot Brașovul. Mi se părea că lumina e alta pe cealaltă parte de deal. Exact ca asta de astăzi, la Viena.

Espresso

Marius Turda, istoric: „Arborele eugenic din 1918 a devenit acum o pădure.”

„De multe ori nici nu scriu ca un istoric, ci mai degrabă ca un cetăraş, care, deși știe cântecul, improvizează în funcție de audiență.”

Invitati

Dacă nu plătești produsul, tu ești produsul...

V-ați întrebat vreodată cum Google, Facebook, Twitter, Reddit, Snapchat, TikTok, Instagram, Pinterest, YouTube și alte rețele de socializare fac bani? Bineînțeles!...

Invitati

Jurnal din anul coronavirusului

Texte zilnice de la un specialist trecut prin laboratoare cu ștaif ale lumii: virologul Mihnea Boștină. Despre pandemie, virusuri, evoluție & more. Pentru a înțelege mai bine ce ni se întâmplă și ce ne așteaptă.

Espresso

Jurnal de pandemie: Mexico City, 11-27 mai

Mexicul prezintă mortalitatea cea mai ridicată din America Latină: conform unor surse, de 11%, și, în state din nord ale țării, chiar și de 20%. Suprarealism sau Apocalipsă?

Espresso

Jurnal de pandemie: Ljubljana, 28 mai

Bufonul: Viaţă există de când e lumea pe pământ,/ Cu hei și ho, cu vânt și ploaie./ Nu-i niciun bai când piesa-i gata,/ Zi după zi mai naştem alta. („A douăsprezecea noapte” – Actul V, Scena 1)

Espresso

Jurnal de pandemie: New York, 26 mai

Dar dacă e loc de o revelație extatică în momentul ăsta, aș alege-o pe asta: în ciuda reputației newyorkezilor, egoiștii, căcănarii și idioții locali sunt mult mai puțini decât am fi crezut.

Espresso

Jurnal de pandemie: Garachico, Insulele Canare, 25 mai

Fața lumii s-a schimbat, suntem cu toții buimaci, îmbuibați cu cuptoare întregi de prăjituri, nu gândim prea limpede, am vrea să găsim lucrurile așa cum le-am lăsat. Dar încă nu ni s-a dezvăluit pe de-a-ntregul în ce fel de lume ne-am trezit.

Espresso

We, The Little People. Jurnal de izolare: 11-16 mai

Brusc am mare nevoie de niște plante. Pe terasă, în casă, peste tot. Îmi pun sandale cu toc și pornesc pe bicicletă să cumpăr plante. Mă mir și mă revolt de prețurile de la florăriile din cartier, apoi îmi amintesc unde locuiesc, dar tot revoltată rămân.

Espresso

Jurnal de pandemie: Ljubljana, 18 mai

Polonius: „Nebun”, căci nu știu altfel cum să-i spun:/ Adevărata nebunie înseamnă doar să fii nebun. („Hamlet” – Actul II, Scena 2)

Espresso

Jurnal de pandemie: Milano, 17 mai

Ceea ce mie personal mi-a sărit în ochi în ultima vreme este numărul neașteptat de mare de italieni care au aplicat pentru joburi în agricultură și numărul tot mai mare de oameni care se duc să amaneteze obiecte prețioase, de regulă, încărcare cu istorie, dar şi cu emoţie.

Espresso

Jurnal de pandemie: Azore, Sao Miguel, 12 mai

Am aflat despre celebrul Portuguese man o' war, un hidrozor marin periculos ale cărui tentaculele lungi au numeroși nematociști veninoși microscopici ce produc o înțepătură dureroasă, suficient de puternică pentru a ucide peștii și, ocazional. chiar și oamenii.

Espresso

Jurnal de pandemie: Mexico City, 21 aprilie-11 mai

Cadavre în pungi negre, depozitate pe holurile exterioare ale spitalului, și un camion frigorific care venise să le încarce și pe care stătea scris mesajul: „Nu e foarte rău pe aici”. Rămâi mască, ce mai!

Espresso

Jurnal de pandemie: Berlin, 10 mai

Pe scurt, IMEDIAT după ce toate articolele sunt pe bandă, cel din față pune separatorul de plastic ca nu cumva să se încurce produsele. Am creat, cu siguranță, niște angoase celor din spatele nostru până ne-am prins că nu te joci cu separatorul. Distanțarea socială a schimbat, însă, cutumele.

Espresso

Jurnal de pandemie: Garachico, Insulele Canare, 11 mai

Vin dintr-o țară în care căscatul gurii e sport național, așa că după ce mi-am ars repede entuziasmul țopăielii, m-am proptit în față la Fragola, gelateria italienească care te îngrașă numai privindu-i vitrina.

Espresso

Jurnal de pandemie : Montreal, 11 mai

De săptămâna trecută, aici a reînceput să repornească economia. Singura teamă a specialiștilor este că un al doilea val de pandemie ar putea arunca țara în derizoriu și rata șomajului ar crește peste 15%. Evident, totul depinde și de redresarea economică a Statelor Unite.

Espresso

Statul acasă și repornirea economiei: Epidemia capitalului uman

Salariații care sînt trimiși să se cațere pe stînci, să se împuște cu bile de vopsea sau să ia parte la variate team-buildinguri sînt trimiși acum, din proprie voință, să salveze vieți, stînd acasă. Pe la gurile Dunării pare că avem opțiuni asemănătoare cu cele din 1892-93.

Espresso

We, The Little People. Jurnal de izolare: 4-9 mai

Cea mai mare realizare a acestei jumătăți de zi va rămâne faptul că m-am apucat să organizez o petrecere care nu știu cand și nici dacă se va ține. Dar aveam nevoie să-mi pun un reper în calendarul gol- pușcă. Am bătut un cui, viitorul are o ancoră.