Espresso

A collection of 74 posts

Espresso

Jurnal de pandemie: Mexico City, 10-20 aprilie

Se înmulțesc agresiunile față de personalul medical când lumea îi vede cu uniforme pe stradă: sunt storpiți cu alcool, cu clor și chiar cafea fierbinte.

Espresso

Jurnal de pandemie: Ljubljana, 30 aprilie

Mulți psihologi cu patalama autentică încearcă să ne convingă de faptul că izolarea socială îndelungată poate avea efecte grave asupra sănătății mentale. Pandemia criminală, însă, nu și-a arătat încă toți mușchii.

Espresso

Jurnal de pandemie: Garachico, Insulele Canare, 29 aprilie

De azi, au voie doar copiii, câte-o oră pe zi, să iasă la joacă, însoțiți de câte un adult. E clar că-n fața legii nu putem trece drept copii cu toții, chit că ăla mic din tine țipă ca din gură de șarpe să se joace măcar un pic pe-afară!

Espresso

Jurnal de pandemie: Bruxelles, 29 aprilie

Am mai învățat în această izolare ce seducătoare sunt conspirațiile. Sunt calea cea mai confortabilă intelectual de a procesa necunoscutul, complexul pe care neadmițând că nu îl înțelegem încă, îl categorisim cumva ca să ne fie comod.

Espresso

Jurnal de pandemie: Milano, 27 aprilie

Peste un an, cinci, zece, un secol, va conta mai puțin câți oameni au murit în actuala pandemie, săracii de ei. Din păcate, la scara istoriei vor fi doar un detaliu, ca și numărul altor victime ale altor tragedii. Va conta, în esență, cum a ieșit omenirea din acest coșmar.

Espresso

We, The Little People. Jurnal de izolare: 20-25 aprilie

Zilele trec și nu știu unde se duc. Nici nu apuc bine să mă trezesc și se face întuneric și iar trebuie să dorm. Am ajuns să mă întreb serile dacă să mă culc îmbrăcată sau nu. Adică de ce nu? Cine o fi inventat schimbatul ăsta de haine în propria ta casă și de ce?

Espresso

Jurnal de pandemie: Viena, 21 aprilie

Ce aproximative sunt cuvintele! Seamănă, nu sunt aceleași. Ca și oamenii. Bineînțeles că și în cazul meu e puțin altfel, aproximativ. Se zice că am alt ADN față de cel pe care îl aveam până la transplant. Acum îl am pe al donatorului. Oare, am și aceleași simțuri, aceleași gânduri, aceleași zile?

Espresso

Jurnal de pandemie: Ljubljana, 23 aprilie

„Știindu-mi dragostea de cărți, mi-aduse,/ Din bibliotecă, acele opuri/ Pe care le prețuiesc mai mult decât/ Ducatul însuși.” („Furtuna” – Actul I, Scena 2)

Espresso

Jurnal de pandemie: Bogota, 3 aprilie

Fix înainte să plecăm din oraș, cât am ieșit din mașină să cumpărăm mâncare, Zimbrul a fost spart și a fost furată mare parte din aproape tot. Cel mai dureros e că au furat și hard disk-urile pe care aveam materialul video strâns de un an.

Espresso

Jurnal de pandemie: Istanbul, 21 aprilie

Acum două zile sună cineva la ușă. Am crezut că sunt cei de la firma de curierat care ne aduc de-ale gurii. Deschid ușa și mă trezesc cu un polițist în prag.

Espresso

Jurnal de pandemie: Londra, 20 aprilie

„În cazul puțin probabil al depresurizării cabinei, vă rugăm să vă așezați masca pe față, mai întâi dumneavoastră și apoi copilului”. Parafrazând: dacă vrei să îi ajuți pe cei de lângă tine, mai întâi ajută-te pe tine însuți.

Espresso

Jurnal de pandemie: Helsinki, 18 aprilie

Politicile finlandeze sunt de multe ori copiate după cele ale guvernului suedez. Astfel, dacă aflu ce se întâmplă în Suedia, unde situația este „în avans” față de Finlanda, am șanse să ghicesc cu câteva zile în înainte ce va fi în Helsinki.

Espresso

We, The Little People. Jurnal de izolare: 13-18 aprilie

Îmi imaginez că vecinii noștri sunt și ei în curți, cu lumânări aprinse în mâini. Sunt toți bătrâni, departe unii de alții și cred că ieșind în noaptea asta din case cu lumânări în mâini sunt mai puțin singuri. E sfâșietor de emoționant.

Espresso

Jurnal de pandemie: Montréal, 15 aprilie

Un sondaj recent arată că montréalezii se așteaptă, cu resemnare și înțelegere, la mai bine de șase luni de izolare și distanțare fizică. Ce n’est pas grave!

Espresso

Jurnal de pandemie: Garachico, Insulele Canare, 17 aprilie

Anunțurile importante pentru comunitate, de la spectacole la stări de necesitate, se făceau simplu și la obiect, cu mașini ale primăriei străbătând orașul cu megafonul pornit, rulând anunțul. Cine scăpa anunțul, oricum afla seara la terasă sau din parc.

Espresso

Jurnal de pandemie: New York, 16 aprilie

De la o vreme începem să căutăm cu încăpățânare veștile bune. Asta cere ceva efort, în condițiile actuale, dar dă și un vector zilei.

Espresso

Jurnal de pandemie, Mexico City, 1-8 aprilie

Câtă Românie suportă Mexicul.

Espresso

Jurnal de pandemie, Budapesta, 15 aprilie

O fi decis coronavirusul că în Ungaria nu se simte în apele lui?

Espresso

Jurnal de pandemie, São Miguel - Azore, 11 aprilie

Au și portughezii probleme cu unii oameni care se comportă în mod inconștient și fără menajamente față de ceilalți semeni ai lor, dovadă că prostia este universală.

Espresso

Jurnal de pandemie: Berlin, 14 aprilie

Sparanghelul încă are o aură de produs local, un motiv în plus de mândrie, recoltate în fiecare an de aproximativ 300 000 de lucrători sezonieri, în mare parte estici. Unii văd aici o formă de sclavie modernă și se întreabă de ce sparanghelul muncit de străini e considerat nemțesc?

Espresso

Jurnal de pandemie: Thailanda, 13 aprilie

Toate bune și frumoase, atât doar că nimeni nu s-a grăbit să tranșeze problema: Thailanda este o destinație turistică. Cifrele vorbesc de la sine: 39 800 000 de vizitatori străini în 2019. Din acest număr, aproape 11 milioane sunt turiști chinezi.

Espresso

Jurnal de pandemie: Ljubljana, 3 martie - 3 aprilie

Străzile și parcurile sunt pustii, poluarea atmosferică și cea fonică sunt aproape zero. Îmi amintesc de așa numitul „Plan verde” al Parlamentului European: Poluare zero până în 2050. Astăzi, aici, nu mai pare o țintă imposibil de atins.

Espresso

Jurnal de pandemie: Haifa, 13 aprilie

Domnul Ministru al Sănătății ne-a promis că, până de Pesah, va fi bine, Mesiah va veni. Numai că Mesiah ăsta, prezevenghiul, are planurile lui. Putea măcar să dea un telefon că mai întârzie sau ceva.

Espresso

Jurnal de pandemie: America de Sud, martie 2020

Primim vești de la ambasadă: doar azi și mâine se mai poate circula în Argentina și zbura spre Europa. Dacă nu facem rost de bilete pentru cel târziu mâine seara, suntem blocați aici până la sfârșitul lunii cel puțin. Ce șanse avem să plecăm așa din scurt?! Suntem la 15h de condus de Buenos Aires.

Espresso

We, The Little People. Jurnal de izolare: 6-11 aprilie

Piticii preiau sufrageria și pictează. Pe masă, sub masă, peste tot. Îmi place cum se aruncă ei în câte o treabă cu orele și nu cer ajutor. Ăștia sunt făcuți pentru starea de urgență. Am sezația că doar ne întâlnim prin casă din când în când, ca niște prieteni de vârste foarte diferite.